sâmbătă, 16 ianuarie 2010

partea a VII-a.

"da` te misti azi?fac pe mine!"
"stai,iubitule.mai am putin..."
era destul de dimineata cand m-am trezit si eu,desi se luminase de ceva timp afara.ce pot sa spun,imi place mult sa dorm.a. era in baie vreo jumatate de ora probabil.era destul de agitata si nu vroia sa imi spuna ce are.probabil vazuse un amarat de paianjen care se plimba in liniste printr-un colt intunecat al baii.m-am dus in bucatarie si am aprins aragazul sa imi fac o cafea.profitand de foc,ma aplec sa imi aprind si tigara,desi caldura parca imi topea ochii.micul dejun trebuia sa il luam amandoi,ca in fiecare dimineata,dar de data aceasta avea sa intarzie...mult.
nu am mai insistat,am lasat-o in legea ei.imi termin intr-un sfarsit cafeaua si cateva tigari,golesc scrumiera,fac putina ordine prin bucatarie.m-am gandit sa ii fac o surpriza.oare cum ar reactiona daca ar vedea ca spal vasele din proprie initiativa?hhmm...defapt stai.ca sa vada asta,ar trebui sa iasa din baie,lucru care nu avea sa se intample asa usor.
ma arunc din nou in pat,cu gandul aiurea.aud usa de la baie deschizandu-se.a. iese sfioasa cu mana pe frunte si cu o figura cam nelinistita.ma linistesc...
"in sfarsit,femeie!"
"iubitule...trebuie sa iti arat ceva..."
m-am gandit ca poate se taiase,poate avea o iritatie sau mai stiu eu ce.
"uita-te la fruntea mea...vezi?"
ma uit atent din toate unghiurile posibile si nu observ nimic.
"da` o faci intentionat sau chiar esti orb?"
reiau din nou cautarea,de data aceasta cu si mai multa atentie.pielea ii mirosea frumos,probabil din cauza produselor pe care le foloseste,dar vocea ii trada nervozitatea.
"nu vad nimic,fiinta!"
"a.,mi-a aparut un rid!!!" se tipa la mine destul de suparata si cu lacrimi in ochi,dand din picioare ca un copil rasfatat.
hhmm...privesc iar cu maxima atentie.dupa indelungi cautari,observ si eu in final RIDUL.era o liniuta de trei-patru milimetri,vizibila probabil doar cu lupa.imi vine minunata idee de a o tachina.doar merita,dupa ce m-a facut sa o astept atat.
"vaaii tuu...doamne,e imens...e asa pronuntat si se vede de la o posta!"
"am imbatranit,a.!nu poti sa iti petreci restul vietii cu o baba urata langa tine!"
cuvintele abia se mai deslusesc printre lacrimile si sughiturile tot mai accentuate.eu abia ma abtin sa nu izbucnesc in ras.
"sa stii ca ai dreptate.nu stiu,eu nu cred ca mai am ce cauta cu tine prin oras...imi pare rau..."
a. incepe sa planga cu lacrimi de crocodil.picaturile ii se prelingeau pe conturul fetei,pe obraji,spre barbie.
"si totusi...unde e ridul?"
nici nu termin bine de zis si ma trezesc cu o palma peste fata.nu ma dezmeticesc ca ma impinge pe pat,urcandu-se pe mine cu o perna in mana.privirea ei de fiara imi starneste si mai mult amuzamentul.
"trebuia sa ti-o platesc,bestie "ridoasa" ce esti!"
incerca sa ma sufoce cu o perna,dar nu o face decat cu iubirea ei pe care o emana.intr-un final,se apropie periculos de mine si ma saruta.ne sarutam,ne sarutam...cand o dau de pe mine si ma intorc cu spatele la ea.
"eu nu ma pup cu octogenari,papusa..."
profitand de pozitie,incepe sa ma gadile si sa ma ciupeasca de fund.la un moment dat renunt,nu ma aveam aer sa respir de atata ras.
"iti ajunge,copilas?"
o iau in brate si strang tare...a. ma saruta pe gat in liniste.ne-am potolit in sfarsit.
in camera era o atmosfera superba.respiratia noastra era muzica de fundal in timp ce noi dansam cu privirea un vals necunoscut.ne iubeam...inca ne iubim...
a. isi aprinde o tigara din pachetul de pe noptiera.scumiera in forma de inimioara era pe pieptul meu.
"sa stii ca eu te iubesc asa cum esti,micuto.nu trebuie sa iti faci griji.asa esti tu...esti perfecta asa cum esti,cu tot cu ridurile tale.nu imi pasa.esti cel mai minunat lucru pe care il am in viata mea...te iubesc pentru ceea ce esti,pentru cum esti si pentru cum ma faci sa fiu..."
"stii...mereu te-am crezut asa,a..niciodata nu m-ai dezamagit la fel cum niciodata nu m-am gandit ca o sa ajungem aici.tu crezi in destin?nu stiu...imi ziceai odata ca exista si nu te-am crezut.dar uite.ne iubim,omule..."
isi plimba degetele pe gatul meu,pe buze si pe obraji...
"...esti primul tip care imi spune asta uitandu-se in ochii mei..."
"de ce?ceilalalti vroiau sa ajunge intre picioarele tale?"
a. stramba din nas destul de haios.
"se pare ca tu ai ajuns si in mintea mea.defapt,ai fost primult,probabil ultimul...ma faci fericita!"
sentimentele care ma leaga de fiinta asta sunt destul de puternice.ooff...cine s-ar fi gandit ca am sa ajung sa ma indragostesc si sa ma casatoresc cu cea mai buna prietena?nu stiu...e destul de ciudat,dat fiindca in liceu nu gandeam asa..."o prietena nu iti poate deveni iubita".e ceva.oricum,e dureros sa realizezi ca inainte de a-ti fi iubita,trebuie sa fie persoana careia sa ii poti spune tot,sa te asculte si se te simti minunat in preajma ei.destinul a tinut cu noi de data asta...sau cel putin cu mine.defapt,nu stiu de ce mai am urmele astea de indoiala.totusi,am facut un pas important,poate cel mai important de pana acum din viata noastra.am realizat si eu ca iubirea este...

3 comentarii:

  1. "o prietena nu iti poate deveni iubita".

    şi eu mă gândeam asta :))

    RăspundețiȘtergere
  2. asta mi s-a parut partea cea mai reusita.

    RăspundețiȘtergere