partea a XXI-a.

dupa cateva iesiri, cum era de asteptat, t. m-a invitat la ea, sa ne uitam la un film sau sa bem un ceai sau pur si simplu sa pierdem vremea. am inceput sa o cunosc mai bine si sa imi dau seama ca m-am inselat prima data cand am vazut-o. era mult mai interesanta decat mi-as fi inchipuit. cea mai distractiva partea era ca nu aveam absolut nimic in comun... poate ca ne placea cafeaua si just married, film pe care l-am vazut de 7 ori numai anul acesta.
locuia singura intr-un apartament nu departe de al meu. am profitat, poate si de asta ne vedeam atat de des. am fost surprins sa imi spuna ca ma stie din privire, ca m-a vazut odata intr-un supermarket acum ceva de timp cu o tipa roscata (evident, era a.). am fost putin rusinat, ma asteptam sa nu stie nimic-nimic despre mine.
imi placea cum mirosea inauntru. mirosea a...ea. era un apartament oarecum simplu, nu foarte modern. as fi putut zice ca sta in chirie sau ca a fost al parintilor ei. mobila era veche, dar arata bine. ii dadea un aspect misterios. in bucatarie mirosea a prajituri.
”nu-mi spune ca stii sa faci prajituri... ”
”fac cele mai bune prajituri !“
cat ea isi vedea de treaba prin bucatarie, m-am gandit ca arunc o privire prin camera de zi. avea multe poze inramate cu ea prin diverse locuri din b., locuri pe care le stiam si chiar imi placeau. avea carti in franceaza, limba ce nu am putut niciodata sa o sufar, iar unele pasaje erau subliniate. probabil erau frumoase sau aveau o oarecare incarcatura emotionala si insemnau ceva pentru ea. asta e inca o chestie diferita intre noi : ei ii place franceza, eu o detest.
pe masa era o vaza cu niste flori, putin ofilite. mi-am imaginat ca i le-a trimis vreun admirator secret, lasandu-le in fata usii, sunand la sonerie si apoi disparand. poate era si un biletel prin care isi destainuia iubirea… sau poate doar ii placeau florile si pur si simplu si-a cumparat de la cea mai apropiata florarie primul buchet de flori care i s-a parut ei mai interesant. imi placea sa fac tot felul de scenarii in capul meu, doar de dragul de a nu imi odihni mintea.
“se poate fuma la tine, aici?”
a scos capul din bucatarie si s-a incruntat.
“o sa fii o exceptie, sa stii…”
am cautat o scrumiera, dar nu am gasit. am rugat pe ea sa imi dea una. dupa cum era de asteptat, daca la ea in casa nu se fuma, nu avea cum sa fie vreo scrumiera prin preajma. mi-a dat o farfuriuta de la castile de cafea. i-am sarutat mana. mirosea frumos, a vanilie.
m-am asezat pe canapea. neasteptat de comoda. mi-am imaginat o scena de sex atat de profunda, incat m-am speriat si eu de ce imi poate mintea. am deschis putin geamul, nu aveam de gand sa fiu chiar atat de nesimtit sa ii afum fetei toata casa. imi placeau perdelele, desi in mod normal le urasc. mi se pare de moda veche sa mai ai perdele…
am iesit pe balcon, desi imi era putin racoare. se inserase si incepeau sa se vada stelele. m-am asezat pe un scaun din plastic si am stat asa cateva minute sa savurez privelistea. imi placea mult orasul asta, cu tot ce se intampla in el. ma leaga asa multe chestii de el… atatea amintiri. nu imi doream sa o iau iar pe ulei, asa ca am strigat-o pe t.
a durat ceva pana a venit. era rosie la fata, probabil tocmai scosese prajiturile din cuptor.
si-a pus capul pe umarul meu si m-a strans de mana. mi-a zis ca sunt un ciudat si ca nu mai adusese pe nimeni la ea.
“acum tu esti o ciudata…”
mi-a povestit ca pana acum nu avusese cine stie ce relatii, nu avea timp. era o fire serioasa si punea facultatea pe primul plan. avea idealuri marete. am ascultat-o ore in sir vorbindu-mi despre copilaria ei si despre cum ajunsese sa locuiasca aici. se mutase de cativa ani, indeajuns cat sa isi insuseasca accentul…
era tristuta cand imi povestea de ai ei. nu a avut cea mai fericita copilarie. asta m-a intristat si pe mine. mi-a zis ca ma considera special…
“de asta m-ai si chemat la tine…”
a zambit coborandu-si privirea spre ceasca de cafea cu lapte.

* * *

mi-am petrecut restul noptii la ea. am mancat pana la urma prajiturelele, desi erau reci. au fost bune, imi placeau. ma atrageau tipele care stiau sa gateasca, dar nu inteleg de ce… probabil aveam vreun fetis mai profund pe care constientul meu nu il procesase inca.
mi-a dat un tricou larg de-ai iei. ma multumeam si cu atat, desi imi doream sa nu fi ramas cu el pana a doua zi. t. ma atragea destul de mult, dar totusi nu vroiam sa ma grabesc. nu as fi vrut sa se consume totul asa rapid. oare chiar aveam ganduri serioase cu fata asta? ma amuza cum pot fi atat de lucid in situatii de genul.
mi-a aruncat tricoul ei in fata si mi-a zis ca se duce sa faca un dus. parfumul ei poate fi considerat afrodisiacul perfect…
mi-a dat destul timp sa fiu cel mai indiscret om din lume (desi se poate numi si curiozitate) ca sa ii cotrobai prin noptiera. am gasit niste tampoane, un caiet vechi, pe care nu am avut curajul (sau bunul simt) sa il deschid, si niste prostii tipic femeilor… farduri, bla bla bla…
stii, ma intrebam ce naiba faceam acolo. de ce sunt acolo si de ce nu sunt acasa, gandindu-ma la a., la draga mea a.. nu sunt o persoana asa rea, sau cel putin tind sa cred asta. nu mi se pare nimic ciudat ca la cateva luni dupa moartea sotiei tale sa fii in patul altei femei, in timp ce ea face dus, uitandu-te prin lucrurile ei. cred ca nicio lege morala nu prevede chestia asta… sau doar incercam sa ma mint…
t. a iesit de la dus. avea parul ud si picaturi de apa ii se prelungeau pe piept… era acoperita doar cu un prosop mare, alb. parea a fi o scena amuzanta dintr-un film. dupa cateva secunde in care ne-am uitat unul la altul am ras. mi se parea amuzant pentru ca niciodata nu se aratase asa in fata mea. eram intr-o oarecare masura excitat. probabil mi se dilatasera pupilele maxim… m-a rugat sa ii dau uscatorul de par de dupa pat si sa nu ma mai holbez asa la ea. se intimidase…
in seara aceea s-a intamplat ceva minunat… ceva ce avea sa imi schimbe propria mea perceptie asupra lumii. era o premiera pentru mine. (ma amuza felul in care creez o semi-atmosfera de suspans pentru o chestie atat de banala, proasteasca si naturala)

pentru prima oara am dormit cu o tipa fara sa ma ating de ea, desi mintea mea era plina de…orice… (haha!)

partea a XX-a.

ma amuza faptul ca prietenei mele cele mai bune i se parea trist cum imi asez eu papucii pe hol, intr-un mic raft din bambus care arata foarte dragut, dupa dulapul cu hainele fostei mele sotii. d. ma privea cu o oarecare mila, dar zambea. probabil se gandea la viata mea, la faptul ca sunt nevoit (pe dracu`) sa traiesc singur, doar eu cu mine si cu amintirea a tot ce a fost. era tacuta. mirosea frumos, imi placea parfumul ei…
“te-ai tuns…?”
si-a dat ochii peste cap. ce? asa sunt barbatii, d`oohh…
“nici cand se tundea a. nu observai…”
nu cred ca a vrut sa spuna asta. si-a dus mana la gura ca un copil mic care tocmai a spus o prostie. i-am zambit, dandu-i de inteles ca am trecut peste. stiam ca ea nu credea asta… la urma urmei, nici eu nu credeam. nu stiam ce e cu mine, parca traiam un vis, unul rau din pacate, unul confuz…
am decis sa iesim.
imi era dor sa beau ceva intr-un pub, intr-un loc cu lume care aparent se simte bine.ne-am asezat la masa unde obisnuiam sa stau cu a. cand veneam aici, in c.c..mi-am adus aminte de venirea mea, de cum m-a asteptat in gara, de noaptea in care am facut dragoste si de seara in care ne-am gandit ca ar fi bine sa ne casatorim.
d. era tacuta, iar asta ma bucura. absenta vocii ei imi oferea linistea mintala de care aveam nevoie sa rememorez unele lucruri. stiam ca asta imi face rau. ar trebui sa incerc sa uit naibii o data pentru totdeauna, sa ma detasez complet de trecutul meu, de a., de tot.
“la ce te gandesti…?”
raspunsul era evident, nu aveam de gand sa imi impart gandurile cu nimeni.
“la nimic…”
“aaahhh, am uitat sa iti spun… vine si t., sper sa nu te deranjeze…”
habar nu aveam cine era t., dar dupa modul in care a zis-o, parea a fi vreo prietena de-a ei de la facultate, probabil o persoana plictisitoare, usor grasuta, fana infocata steaua si asa mai departe. m-am chinuit sa ii fac un portret robot in gand. la sfarsit, am intrebat-o pe d. daca are vreo poza cu ea.
mi-a aratat telefonul. era total diferit fata de ceea ce imi imaginasem eu. avea parul saten inchis, ciocolatiu aproape, ochi mari, mult mai mari ca ai mei, albastri… zambea in poza, iar dintii aproape perfecti ii ieseau de sub buzele putin groase, voluptoase.
“vorbesti serios?!” am intrebat-o mirat.
“nu stiu la ce te asteptai…”
mi-a trecut prin cap ca nu poate fi vorba despre o intalnire aranjata, chiar nu parea genul d. sa imi faca una ca asta, pe neanuntate. nu de alta, dar nu imi amintesc ultima data cand am facut dus, parul imi statea ca naiba si probabil purtam aceeasi conversi de cateva luni.
sa recunosc, eram incatat de ceea ce vedeam. t. era inalta, slaba, poate putin prea slaba, dar avea totusi forme frumoase, feminine. avea degete lungi, relativ ingrijite (sau poate nu am avut timp destul sa le analizez) si mirosea bine. camasa usor decoltata mi-a permis sa imi fac o ideea despre ea, despre cum ar fi aratat probabil in patul meu, cu parul ravasit. pantalonii stramti ii faceau picioarele sa para si mai slabe decat erau. concluzionand, t. era ceva dragut, nou, poate interesant si cu siguranta atragator.
d. a observat zambetul de pe fata mea. probabil si-a dat seama ca eram placut surprins de prezenta prietenei ei. mi-a zambit. dintr-o data, mi-am dat seama ca de asta aveam nevoie. pur si simplu imi trebuia un factor extern, un impuls din exterior care sa ma faca sa trec peste marea tragedie. unii m-ar considera nesimtit, insensibil sau poate ar zice ca pur si simplu nu am iubit-o cu adevarat pe a.. eu ma consider doar constient de faptul ca nimic nu avea sa mi-o aduca inapoi, ca trecutul ramane trecut si ca t. era cu adevarat delicioasa.
am discutat mult… cu totii am fost mirati (inclusiv eu) de lejeritatea cu care vorbeam despre mine, despre a.. t. asculta cu o figura tragica. ma amuza si excita in acelasi timp felul cum isi musca buza de jos in momentele in care ii spuneam ca “vai, a murit bla bla bla…”
am tendinta de a fi foarte expansiv. fetele abia daca au scos cateva fraze pe toata durata iesirii. recunosc, ma consider o persoana fascinanta.
“esti o personalitate fascinanta…” murmura t…
am zambit modest. conform unui studiu recent, femeile sunt mai atrase de barbatii seriosi, tristi, deprimati. aveam toate atuurile la momentul asta, desi recunosc ca ar fi trebuit mai intai sa fac un dus…
t. parea genul de femeie serioasa, mult mai matura pentru presupusa ei varsta. nu am vrut sa aflu cati ani are, desi ii dadeam aproape 25 de ani. avea trasaturi ale fetei bine conturate. machiajul era natural. nu stiu de ce nu puteam scapa de imaginea ei goala in patul meu. eram atras prosteste de ea, si nu din puct de vedere intelectual, ci fizic. daca ai vede-o prima data, poate nu ai fi de acord cu mine, dar analizeaz-o putin, uita-te la parul ei, la buzele ei, la mainile ei…
ma uitam in gol, prin ea. si-a fluturat mana prin fata mea, dar nu am bagat de seama. paream a fi intr-o transa. m-am privit din exterior si mi se parea o situatie comica. m-am uitat la ea si am ras. i-am zis ca ma gandeam aiurea…
putin dupa miezul noptii mi s-a facut somn. am fost la toaleta si m-am speriat de cearcanele pe care le aveam. semanam cu tipul din the machinist care nu mai dormise de un an. peste putin timp am decis toti trei sa plecam…
“ar fi interesant sa ne mai vedem…”
“sigur…”
t. s-a ridicat pe varfurile pantofilor ei cu toc si m-a pupat pe obraz, apoi a luat-o in brate pe d., mutumindu-i.
dupa plecarea ei, eram extaziat. d. s-a mirat…
“nu ai mai iesit din casa de mult timp… se vede… si se vede si ca nu ai mai stat la masa cu cineva asa… dragut…”
i-am spus ce planuri am iar ea m-a aprobat. m-a rugat sa ii amintesc ceva la despartire…
ne-am aprins amandoi cate o tigara. am fumat-o in liniste, punandu-mi ordine in ganduri si facandu-mi planul de actiune…
d. si-a chemat un taxi. am luat in brate si am strans-o tare…
“acum spune-mi…”
a ezitat. mi-a zis ca imi trimite un mesaj cand ajunge acasa… nu vedeam care era problema…
in sufragerie, tv-ul era pornit. asta m-a speriat… uitasem ca imi formasem obiceiul asta pe parcursul noptilor dormite singur… m-am speriat si mai tare cand am primit mesajul.
“stiu ca o sa te superi, dar m-am gandit sa iti stabilesc intalnirea…”
am zambit sec, nervos…
“…dar nu ai ce sa imi faci pentru ca :
1. ma iubesti,
2. ti-a placut tipa,
3. ai nevoie de asa ceva.”
i-am raspuns cu un “da…” sec…

eram fericit.