partea a XXI-a.

dupa cateva iesiri, cum era de asteptat, t. m-a invitat la ea, sa ne uitam la un film sau sa bem un ceai sau pur si simplu sa pierdem vremea. am inceput sa o cunosc mai bine si sa imi dau seama ca m-am inselat prima data cand am vazut-o. era mult mai interesanta decat mi-as fi inchipuit. cea mai distractiva partea era ca nu aveam absolut nimic in comun... poate ca ne placea cafeaua si just married, film pe care l-am vazut de 7 ori numai anul acesta.
locuia singura intr-un apartament nu departe de al meu. am profitat, poate si de asta ne vedeam atat de des. am fost surprins sa imi spuna ca ma stie din privire, ca m-a vazut odata intr-un supermarket acum ceva de timp cu o tipa roscata (evident, era a.). am fost putin rusinat, ma asteptam sa nu stie nimic-nimic despre mine.
imi placea cum mirosea inauntru. mirosea a...ea. era un apartament oarecum simplu, nu foarte modern. as fi putut zice ca sta in chirie sau ca a fost al parintilor ei. mobila era veche, dar arata bine. ii dadea un aspect misterios. in bucatarie mirosea a prajituri.
”nu-mi spune ca stii sa faci prajituri... ”
”fac cele mai bune prajituri !“
cat ea isi vedea de treaba prin bucatarie, m-am gandit ca arunc o privire prin camera de zi. avea multe poze inramate cu ea prin diverse locuri din b., locuri pe care le stiam si chiar imi placeau. avea carti in franceaza, limba ce nu am putut niciodata sa o sufar, iar unele pasaje erau subliniate. probabil erau frumoase sau aveau o oarecare incarcatura emotionala si insemnau ceva pentru ea. asta e inca o chestie diferita intre noi : ei ii place franceza, eu o detest.
pe masa era o vaza cu niste flori, putin ofilite. mi-am imaginat ca i le-a trimis vreun admirator secret, lasandu-le in fata usii, sunand la sonerie si apoi disparand. poate era si un biletel prin care isi destainuia iubirea… sau poate doar ii placeau florile si pur si simplu si-a cumparat de la cea mai apropiata florarie primul buchet de flori care i s-a parut ei mai interesant. imi placea sa fac tot felul de scenarii in capul meu, doar de dragul de a nu imi odihni mintea.
“se poate fuma la tine, aici?”
a scos capul din bucatarie si s-a incruntat.
“o sa fii o exceptie, sa stii…”
am cautat o scrumiera, dar nu am gasit. am rugat pe ea sa imi dea una. dupa cum era de asteptat, daca la ea in casa nu se fuma, nu avea cum sa fie vreo scrumiera prin preajma. mi-a dat o farfuriuta de la castile de cafea. i-am sarutat mana. mirosea frumos, a vanilie.
m-am asezat pe canapea. neasteptat de comoda. mi-am imaginat o scena de sex atat de profunda, incat m-am speriat si eu de ce imi poate mintea. am deschis putin geamul, nu aveam de gand sa fiu chiar atat de nesimtit sa ii afum fetei toata casa. imi placeau perdelele, desi in mod normal le urasc. mi se pare de moda veche sa mai ai perdele…
am iesit pe balcon, desi imi era putin racoare. se inserase si incepeau sa se vada stelele. m-am asezat pe un scaun din plastic si am stat asa cateva minute sa savurez privelistea. imi placea mult orasul asta, cu tot ce se intampla in el. ma leaga asa multe chestii de el… atatea amintiri. nu imi doream sa o iau iar pe ulei, asa ca am strigat-o pe t.
a durat ceva pana a venit. era rosie la fata, probabil tocmai scosese prajiturile din cuptor.
si-a pus capul pe umarul meu si m-a strans de mana. mi-a zis ca sunt un ciudat si ca nu mai adusese pe nimeni la ea.
“acum tu esti o ciudata…”
mi-a povestit ca pana acum nu avusese cine stie ce relatii, nu avea timp. era o fire serioasa si punea facultatea pe primul plan. avea idealuri marete. am ascultat-o ore in sir vorbindu-mi despre copilaria ei si despre cum ajunsese sa locuiasca aici. se mutase de cativa ani, indeajuns cat sa isi insuseasca accentul…
era tristuta cand imi povestea de ai ei. nu a avut cea mai fericita copilarie. asta m-a intristat si pe mine. mi-a zis ca ma considera special…
“de asta m-ai si chemat la tine…”
a zambit coborandu-si privirea spre ceasca de cafea cu lapte.

* * *

mi-am petrecut restul noptii la ea. am mancat pana la urma prajiturelele, desi erau reci. au fost bune, imi placeau. ma atrageau tipele care stiau sa gateasca, dar nu inteleg de ce… probabil aveam vreun fetis mai profund pe care constientul meu nu il procesase inca.
mi-a dat un tricou larg de-ai iei. ma multumeam si cu atat, desi imi doream sa nu fi ramas cu el pana a doua zi. t. ma atragea destul de mult, dar totusi nu vroiam sa ma grabesc. nu as fi vrut sa se consume totul asa rapid. oare chiar aveam ganduri serioase cu fata asta? ma amuza cum pot fi atat de lucid in situatii de genul.
mi-a aruncat tricoul ei in fata si mi-a zis ca se duce sa faca un dus. parfumul ei poate fi considerat afrodisiacul perfect…
mi-a dat destul timp sa fiu cel mai indiscret om din lume (desi se poate numi si curiozitate) ca sa ii cotrobai prin noptiera. am gasit niste tampoane, un caiet vechi, pe care nu am avut curajul (sau bunul simt) sa il deschid, si niste prostii tipic femeilor… farduri, bla bla bla…
stii, ma intrebam ce naiba faceam acolo. de ce sunt acolo si de ce nu sunt acasa, gandindu-ma la a., la draga mea a.. nu sunt o persoana asa rea, sau cel putin tind sa cred asta. nu mi se pare nimic ciudat ca la cateva luni dupa moartea sotiei tale sa fii in patul altei femei, in timp ce ea face dus, uitandu-te prin lucrurile ei. cred ca nicio lege morala nu prevede chestia asta… sau doar incercam sa ma mint…
t. a iesit de la dus. avea parul ud si picaturi de apa ii se prelungeau pe piept… era acoperita doar cu un prosop mare, alb. parea a fi o scena amuzanta dintr-un film. dupa cateva secunde in care ne-am uitat unul la altul am ras. mi se parea amuzant pentru ca niciodata nu se aratase asa in fata mea. eram intr-o oarecare masura excitat. probabil mi se dilatasera pupilele maxim… m-a rugat sa ii dau uscatorul de par de dupa pat si sa nu ma mai holbez asa la ea. se intimidase…
in seara aceea s-a intamplat ceva minunat… ceva ce avea sa imi schimbe propria mea perceptie asupra lumii. era o premiera pentru mine. (ma amuza felul in care creez o semi-atmosfera de suspans pentru o chestie atat de banala, proasteasca si naturala)

pentru prima oara am dormit cu o tipa fara sa ma ating de ea, desi mintea mea era plina de…orice… (haha!)

partea a XX-a.

ma amuza faptul ca prietenei mele cele mai bune i se parea trist cum imi asez eu papucii pe hol, intr-un mic raft din bambus care arata foarte dragut, dupa dulapul cu hainele fostei mele sotii. d. ma privea cu o oarecare mila, dar zambea. probabil se gandea la viata mea, la faptul ca sunt nevoit (pe dracu`) sa traiesc singur, doar eu cu mine si cu amintirea a tot ce a fost. era tacuta. mirosea frumos, imi placea parfumul ei…
“te-ai tuns…?”
si-a dat ochii peste cap. ce? asa sunt barbatii, d`oohh…
“nici cand se tundea a. nu observai…”
nu cred ca a vrut sa spuna asta. si-a dus mana la gura ca un copil mic care tocmai a spus o prostie. i-am zambit, dandu-i de inteles ca am trecut peste. stiam ca ea nu credea asta… la urma urmei, nici eu nu credeam. nu stiam ce e cu mine, parca traiam un vis, unul rau din pacate, unul confuz…
am decis sa iesim.
imi era dor sa beau ceva intr-un pub, intr-un loc cu lume care aparent se simte bine.ne-am asezat la masa unde obisnuiam sa stau cu a. cand veneam aici, in c.c..mi-am adus aminte de venirea mea, de cum m-a asteptat in gara, de noaptea in care am facut dragoste si de seara in care ne-am gandit ca ar fi bine sa ne casatorim.
d. era tacuta, iar asta ma bucura. absenta vocii ei imi oferea linistea mintala de care aveam nevoie sa rememorez unele lucruri. stiam ca asta imi face rau. ar trebui sa incerc sa uit naibii o data pentru totdeauna, sa ma detasez complet de trecutul meu, de a., de tot.
“la ce te gandesti…?”
raspunsul era evident, nu aveam de gand sa imi impart gandurile cu nimeni.
“la nimic…”
“aaahhh, am uitat sa iti spun… vine si t., sper sa nu te deranjeze…”
habar nu aveam cine era t., dar dupa modul in care a zis-o, parea a fi vreo prietena de-a ei de la facultate, probabil o persoana plictisitoare, usor grasuta, fana infocata steaua si asa mai departe. m-am chinuit sa ii fac un portret robot in gand. la sfarsit, am intrebat-o pe d. daca are vreo poza cu ea.
mi-a aratat telefonul. era total diferit fata de ceea ce imi imaginasem eu. avea parul saten inchis, ciocolatiu aproape, ochi mari, mult mai mari ca ai mei, albastri… zambea in poza, iar dintii aproape perfecti ii ieseau de sub buzele putin groase, voluptoase.
“vorbesti serios?!” am intrebat-o mirat.
“nu stiu la ce te asteptai…”
mi-a trecut prin cap ca nu poate fi vorba despre o intalnire aranjata, chiar nu parea genul d. sa imi faca una ca asta, pe neanuntate. nu de alta, dar nu imi amintesc ultima data cand am facut dus, parul imi statea ca naiba si probabil purtam aceeasi conversi de cateva luni.
sa recunosc, eram incatat de ceea ce vedeam. t. era inalta, slaba, poate putin prea slaba, dar avea totusi forme frumoase, feminine. avea degete lungi, relativ ingrijite (sau poate nu am avut timp destul sa le analizez) si mirosea bine. camasa usor decoltata mi-a permis sa imi fac o ideea despre ea, despre cum ar fi aratat probabil in patul meu, cu parul ravasit. pantalonii stramti ii faceau picioarele sa para si mai slabe decat erau. concluzionand, t. era ceva dragut, nou, poate interesant si cu siguranta atragator.
d. a observat zambetul de pe fata mea. probabil si-a dat seama ca eram placut surprins de prezenta prietenei ei. mi-a zambit. dintr-o data, mi-am dat seama ca de asta aveam nevoie. pur si simplu imi trebuia un factor extern, un impuls din exterior care sa ma faca sa trec peste marea tragedie. unii m-ar considera nesimtit, insensibil sau poate ar zice ca pur si simplu nu am iubit-o cu adevarat pe a.. eu ma consider doar constient de faptul ca nimic nu avea sa mi-o aduca inapoi, ca trecutul ramane trecut si ca t. era cu adevarat delicioasa.
am discutat mult… cu totii am fost mirati (inclusiv eu) de lejeritatea cu care vorbeam despre mine, despre a.. t. asculta cu o figura tragica. ma amuza si excita in acelasi timp felul cum isi musca buza de jos in momentele in care ii spuneam ca “vai, a murit bla bla bla…”
am tendinta de a fi foarte expansiv. fetele abia daca au scos cateva fraze pe toata durata iesirii. recunosc, ma consider o persoana fascinanta.
“esti o personalitate fascinanta…” murmura t…
am zambit modest. conform unui studiu recent, femeile sunt mai atrase de barbatii seriosi, tristi, deprimati. aveam toate atuurile la momentul asta, desi recunosc ca ar fi trebuit mai intai sa fac un dus…
t. parea genul de femeie serioasa, mult mai matura pentru presupusa ei varsta. nu am vrut sa aflu cati ani are, desi ii dadeam aproape 25 de ani. avea trasaturi ale fetei bine conturate. machiajul era natural. nu stiu de ce nu puteam scapa de imaginea ei goala in patul meu. eram atras prosteste de ea, si nu din puct de vedere intelectual, ci fizic. daca ai vede-o prima data, poate nu ai fi de acord cu mine, dar analizeaz-o putin, uita-te la parul ei, la buzele ei, la mainile ei…
ma uitam in gol, prin ea. si-a fluturat mana prin fata mea, dar nu am bagat de seama. paream a fi intr-o transa. m-am privit din exterior si mi se parea o situatie comica. m-am uitat la ea si am ras. i-am zis ca ma gandeam aiurea…
putin dupa miezul noptii mi s-a facut somn. am fost la toaleta si m-am speriat de cearcanele pe care le aveam. semanam cu tipul din the machinist care nu mai dormise de un an. peste putin timp am decis toti trei sa plecam…
“ar fi interesant sa ne mai vedem…”
“sigur…”
t. s-a ridicat pe varfurile pantofilor ei cu toc si m-a pupat pe obraz, apoi a luat-o in brate pe d., mutumindu-i.
dupa plecarea ei, eram extaziat. d. s-a mirat…
“nu ai mai iesit din casa de mult timp… se vede… si se vede si ca nu ai mai stat la masa cu cineva asa… dragut…”
i-am spus ce planuri am iar ea m-a aprobat. m-a rugat sa ii amintesc ceva la despartire…
ne-am aprins amandoi cate o tigara. am fumat-o in liniste, punandu-mi ordine in ganduri si facandu-mi planul de actiune…
d. si-a chemat un taxi. am luat in brate si am strans-o tare…
“acum spune-mi…”
a ezitat. mi-a zis ca imi trimite un mesaj cand ajunge acasa… nu vedeam care era problema…
in sufragerie, tv-ul era pornit. asta m-a speriat… uitasem ca imi formasem obiceiul asta pe parcursul noptilor dormite singur… m-am speriat si mai tare cand am primit mesajul.
“stiu ca o sa te superi, dar m-am gandit sa iti stabilesc intalnirea…”
am zambit sec, nervos…
“…dar nu ai ce sa imi faci pentru ca :
1. ma iubesti,
2. ti-a placut tipa,
3. ai nevoie de asa ceva.”
i-am raspuns cu un “da…” sec…

eram fericit.

partea a XIX-a.

*** niciodata nu mi-a placut "duminica in familie" cu mihaela radulescu. totusi, ma gasesti pe canapea cu o ceasca de cafea si niste bomboane de ciocolata, uitandu-ma entuziast, cu pofta... ba chiar si razand la unele glume comerciale, de efect. mai grav e ca devenise o obisnuinta.
dupa marele eveniment care schimbase viata multor oameni, am decis sa fac o pauza, sa ma retrag. am inceput sa pictez, sa scriu, sa stau degeaba... toate activitati statice, care nu necesita prea mult efort fizic si nici intelectual. m-am sedentarizat, cum s-ar spune...
d. a ramas langa mine. a incercat sa se mute, sa imi fie mai usor sa trec peste. nu a mers. ma enerva din orice. eram irascibil.
"peste asa ceva nu se poate trece…"
sexul din ura nu facea altceva decat sa imi ofere o placere efemera, trecatoare. se pare ca am subestimat-o pe d.. chiar se pricepe (haha).
mi-am inchis telefonul, laptop-ul, am scos soneria si ma gandeam sa imi blindez si usa... am vrut sa rup legatura cu tot. d. se ocupa cu asta, era secretara mea. din cand in cand imi verifica mail-urile (care, evident, erau pline cu mesaje de condoleante & co).
am luat atitudine. am decis sa ies azi. nu am realizat ca turnul format din cutii de pizza era asa mare pana cand am incercat sa deschid usa. am fost nevoit sa fac curat daca vroiam sa ies din casa. o moarte distruge inca vreo 4-5 vieti. eu eram a 3a.
d. m-a insotit. nu se schimbase mai nimic prin oras. pentru prima oara mi s-a parut interesant sa stau la coada la un magazin sau sa mananc la mc. clar aveam nevoie de asta!
ma simteam bine, desi tot la a. ma gandeam. nu avea rost sa imi pierd timpul meu pretios gandindu-ma la trecut, la fosta mea sotie care a murit si la faptul ca sunt un idiot si ca nu pot trece peste... ce sa-i faci, nu poti sa le ai pe toate, nu? ba da. cel putin asa am crezut, cat eram cu ea. ma trec fiorii cand ma gandesc...
de ce sa porti doliu cand afara e soare, e caldut si lumea e fericita? am renuntat la formalitati si mi-am luat conversii rosii si camasa mea preferata (in care dormise a. de atatea ori, incat inca ii simteam parfumul). nu m-am ras, asta presupunea efort fizic. dupa 3 saptamani de stat in casa am slabit vreo 3 kg. asta se vedea - camasa statea dubios pe mine. aratam ca alex clare cu barba asta. m-am amuzat uitandu-ma la mine in geamul unui x6. d. radia, era fericita, aproape molipsitoare.
era placut sa te plimbi cu cineva la brat, sa stai pe o banca si sa fumezi tigari slabe. in orice caz, era mai placut decat "duminica in familie" sau "danutz srl". d. tragea din tigara ca o femeie. isi lipea usor buzele, inchidea ochii. ma fascina. pentru prima oara ma fascina.
"trebuie sa iti gasesti pe cineva, serios..."
ce usor ar fi... serios, chiar ar fi usor. sunt multe tipe super cu care as putea iesi, lua masa in oras, face dragoste pe canapea sau casatori. daca respectiva s-ar obisnui cu faptul ca nimic nu imi va schimba sentimentele mele pentru a., atunci ar fi perfect.
d. rade. avea dintii frumosi. imi placea cand face asta, are un ras colorat. radeam de rasul ei. cat de prostesc, mi-am zis in gand. pe cine cred eu ca pacalesc?? m-a luat de mana si m-a sarutat. avea gust de guma orbit si virginia`s slims. avea un efect benefic asupra mea si a sanatatii mele mentale. din nu stiu ce motive, ma facea sa ma simt mai bine.
imi amintesc cand eram la liceu si a trebuit sa scriu un eseu despre prietenie. m-am certat cu profa pentru ca i-am spus ca eu nu am asa ceva si ca nu o sa am niciodata si ca oamenii vin si pleaca din viata mea ca trenurile in gara (interesanta comparatie). se pare ca m-am inselat. ea a fost martora la multe evenimente importante din viata mea. prima tigara, prima seara cu vodka, baluri, petreceri. plus ca mi-a dat si binecuvantarea sa ma casatoresc cu a.. uneori, imi doresc sa nu fi facut asta. poate nu sufeream in halul asta acum. nu regret in niciun caz. avea kharma grija sa sufar mai devreme sau mai tarziu. ma enerveaza. ce prostesc ca am inceput sa cred in kharma. oamenii care cred in asa ceva nu sunt stapani pe propriile lor vieti si incearca sa gasesca o scuza pentru chestiile negative, pentru raul care se lasa asupra lor. eu nu sunt asa, cel putin nu eram. din cate se vede, soarta face glume proste, la fel ca d.. i se pare amuzant ca eu nu pot crede in asa ceva si ca exista un loc special in iad pentru agnostici, asta daca exista asa ceva haha.
discutiile despre asta mereu mi s-au parut interesante. la fel si asta. atat de interesanta incat ne-a prins ora 12 pe o banca. imi era frig, foame, somn.
"muta-te la mine... de data asta pe bune..."
a suras. era evident un "da... de cand asteptam asta... poarta-te dragut si lasa naibii capacul de la wc si nu mai fuma in bucatarie cat gasesc". am mers la ea sa isi ia niste haine pe care le-a aruncat intr-un rucsac si periuta de dinti. hmm, asta era instrumentul cu care ea isi ingrijea dintii. uitasem ca am si eu asa ceva in baie. barbatii prin definitie sunt niste porci, asta nu poate contesta nimeni, cu atat mai mult ca o zic eu - reprezentarea ideala a masculinitatii...
usor usor mi-a revenit si iubirea de sine. ***


ok, pentru prima data chiar mi s-a parut prostesc ce scriu.nu stiu daca e de la vinul asta rosu sau de la prea multe tigari, dar chiar nu imi place ce am scris.citesc, recitesc si apoi recitesc din nou.imi placea sunetul pe care il faceau tastele cand le apasam…am apasat asa vreo jumatate de ora, litere la nimereala…
imi suna telefonul.era d., draga de ea.
“hai spune repede ca nu pot vorbi…”
“esti pew c?”
“aaaaa…nu…spune repede!”
“faceai dragoste cu cineva?”
“aaaa…nu…dar…”
“scriai?”
“da! da! da!”
“aahhh, atunci te las.te sun mai tarziu…”
era prea intelegatoare d. in dupa-amiaza asta… nu trec 20 de secunde ca iar ii apare numele pe ecranul telefonului meu.
“am crezut ca mai tarziu e peste vreo 10-15 minute…ma disperi…”
“hmm… sa inteleg ca ai recitit ce ai scris, nu iti place, esti nervos si acum nu ai de cine sa te iei si te iei de mine…”
“ma enerveaza ca ma cunosti atat de bine… ce este?”
mmmm… ador cand ma tine la telefon cand merge pe strada si ii e urat sau sunt caini.crede ca am vreo super-putere si o sa ajung acolo sa o apar.daca frumusetea s-ar considera o super putere, chiar as fi un superman al zilelor noastre (hahaha).
nu imi vine sa cred ca gandeam asa.se pare ca mi-a revenit iar increderea si iubirea fata de mine.ce am scris acum cateva zile a fost un fel de profetie, stiam intr-un fel ca asa va fi.poate e un semn de la a..e aiurea ca ma amuz pe chestia asta, de asta mai si beau un pahar de vin…observ cu disperare ca nu mai am tigari.
grav!asta inseamna ca trebuie sa ma imbrac, sa ma spal pe fata, eventual pe dinti (am guma in schimb, haha), sa ma incalc si sa ies pana la un magazine unde sansele sunt atat de mici sa nu fie coada si sa fiu nevoit sa astept mai mult de 3 minute… ahh, da, era sa uit… si sa nu fiu recunoscut de lumea din zona.nu eram “in the mood” sa mai primesc inca o serie de condoleante.ok, a trecut, asta e… ce a fost a fost… totusi, tind sa cred ca exista un loc in iad pentru persoanele ca mine…”asta daca exista asa ceva”. se pare ca am atins culmea narcisismului : sa dau citate din mine! haha
imi iau un tricou alb, un hanorac, niste tenisi si ochelari de soare.observ cu o usoara bucurie ca afara ploua…am zis sa fiu in continuare la moda si sa nu imi dau jos ochelarii de soare…
coada nu era, tigari aveau, nu m-a recunoscut nimeni… ce iti puteai dori de la viata mai mult.ma intorc de 3 ori mai fericit inspre apartament. observ cu bucurie un plic in cutia postala.am presupus ca va fi inca ceva gen “a., ne pare atat de rau!regrete eterne!”, dar m-am inselat.spre curiozitatea mea, era la s., din b.m.citesc primele cateva randuri.scria mic, usor inclinat spre stanga…


cred ca innebunesc…probabil lesin…

partea a XVIII-a.

a. a murit.
e ciudat.

punct.

partea a XVII-a.

inca dormeam cand am auzit-o pe a. ridicandu-se din pat, trantind usor usa la baie si iesind apoi peste 15 minute mirosind bine, cu un prosop in jurul ei.intrase iar in camera si o puteam admira printre genele intredeschise in toata splendoarea ei.avea sani frumosi, poate cei mai interesanti pe care ii vazusem vreodata...nici prea mici, nici prea mari, nici prea ridicati...daca perfectiunea ar exista, inseamna ca sigur era femeie.(putini isi incep asa dimineata, sunt norocos, nu?)
o auzeam pufnind, probabil de nervi ca nu isi gasea un tricou curat in dulapiorul ei.cine isi mai gaseste lucruri curate in prima zi a anului?
"scumpi,nu stiu unde mi-e tricoul ala?" si face cu degetele conturul unei inimioare.
"ia unul de-al meu, daca vrei..."
se apleaca deasupra patului si imi pupa obrazul adormit si amortit.
"mirosi bine..." i-am zis cu capul intre perne.
a. imi zambi si se intoarse in treaba ei.isi cauta o pereche de pantaloni scurti sau colanti sau orice ca sa-i acopere partea de jos a corpului.imi placeau picioarele ei...mai ales coapsele.erau fine si placute la atingere...defapt, nu ma mir.era o persoana ingrijita.tot timpul avea unghiile facute, la fel si cele de la picioare, era epilata complet spre deosebire de altii care aveau par pe piept (dovada a masculinitatii, nu?).avea o alunita aproape de genunchi si una pe spate pe care obisnuiam sa o sarut cand ii faceam masaj.
"ce matinala esti..."
"scumpi, e ora 4..." spune ea, dandu-si ochii peste cap.
"ma duc sa imi fac ceva de mancare..."
"adu-mi la pat te rog, te rog, te rog, teeee rooogggg..."
chicoteste.imi placea rasul ei de copilas de 4 ani.o intinerea.
"bine, bine..."
nu stiam daca era mancare sau nu, iar spre binele meu ar fi fost minunat ca in frigider sa se afle ceva comestibil.in caz contrar, ar fi trebuit sa ma ridic din pat, sa fac un dus, sa ma imbrac si sa ies din casa ma duc pe 1 ianuarie la un supermarket, cu speranta in suflet de a fi deschis.
trec cateva minute,timp in care ma rog la tot ce poate fi mai sfant sa fie macar 3 oua, niste lapte si jumatate de paine de anul trecut.ii aud pasii micuti apropiindu-se si deschizand usa.
"ghinion...tre` sa te duci sa iei de mancare...nu avem nici pe dracu` in frigider" spune partea lihnita a ei.
era amuzant sa o vad cum sta in pragul usii, asteptand un raspuns.parca fierbea in timpul in care eu ma dezmorteam, ma frecam la ochi, cascam si ma intindeam.
"si ce propui?tu esti deja imbracata (desi mai bine nu ai fi - economisim timp)...trebuie doar sa iti iei niste ghete in picioruse si sa te duci..."
a. isi da ochii peste cap.
"bine, bine...dar o sa dureze...trebuie sa fac un dus si toate alea..."
a. isi da ochii peste cap...din nou.
"cafea este?"
a. isi da ochii peste cap, facand un gest pe care nu l-am inteles din maini.
"super...deci nu mori de foame..."
ma apropii de ea si o pup pe ochisori, ne mai lasand-o sa si-i dea iar peste cap...
"poate ramai asa cu ei..." ma amuz eu...
nu m-am grabit.chiar deloc.imi placea sa o vad asa cum se agita, cum sufera.sunetele din burticica ei erau ca o simfonie pentru mine.ma privea disperata.
"decat sa stai si sa te zvarcolesti de foame, mai bine mi-ai face lista..."
m-am dus la baie, am facut un dus.
cand m-am referit la lista, nu ma asteptam ceva gen un papirus, lung de cativa metri si cu o mie de chestii pe ea.sotia mea facuse o "listuta" care continea la prima vedere cam...35 de chestioare de cumparat.
"ba esti nebuna?" ma agit eu disperat.
"pai daca tot te duci, poti cumpara mancare pentru toata saptamana care a mai ramas..."
imi dau si eu ochii peste cap, incercand sa o imit..ea se amuza.
"nu iti iese, scumpi"
ma stramb la ea si ies pe usa.imi aprind o tigara in lift, lucru ce contrazice total regulamentul de folosire a ascensorului care era chiar in fata mea.
afara era frigut si gol.dar mai ales gol.cred ca eram singurul om de pe strada in prima zi a anului.imi trag fularul pe nas care deja incepuse sa secrete niste substante incolore cunoscute ca fiind...muci.
am cautat aproape o ora un supermarket deschis.scot telefonul disperat si o sun.
"ba ti-am spus ca esti nebuna!"
"hai, gata...nu ai gasit deschis, nu?"
raspunsul era evident.m-am certat putin cu ea, mai in gluma mai in serios.
"...ca sot, ar trebui sa faci si tu piata o data pe saptamana..."
"dar nu in prima saptamana a anului nou" o contrazic.
a. ramane fara replica.satisfactie maxima, 1 - 0 pentru mine.ha!
"oofff...uite...eu trebuie sa plec pana la s..e in oras si vreau sa o vad, mananac la ea daca are de mancare, da?..."
"te urasc!" urlu eu in telefon, aproape inghitindu-l.
"ne vedem diseara, ok?"
imi dau ochii peste cap (devine stresant, stiu...).
"iti aduc niste pizza, da?" chicoteste morcoveata.
"te iubesc!"
m-am bucurat ca macar "cina" o aveam asigurata, desi in baza ei...multe se pot intampla.
imi mai aprind o tigara si ma plimb fara vreun rost prin oras.probabil am trecut pe langa zeci de magazine deschise dar eram prea ocupat sa imi citesc mesajele pe care le primisem in seara de anul nou.mii si mii de oameni mi-au urat "un an nou fericit".asta parea sa fie stereotipul...ahh da, si multa sanatate si fericire.
niciodata nu mi-au placut mesajele din astea prostesti, copiate, trimise la toata agenda doar pentru a afisa o pseudo-politete.preferam sa trimit un mesaj sincer, nu in noaptea dintre ani, ci cu 2-3 dupa.mi se parea mai normal sa trimit la fiecare in parte...in fine.
dau delete la toate porcariile alea si intru intr-un sfarsit intr-un loc cald, cu mancare, numit supermarket.eram fericit.starea mea de spirit contrasta totusi cu cea a vanzatoarelor de la casa care cascau, aveau cearcane si pareau plictisite de moarte.ma amuz cand le vad si le zambesc.ele imi intorc zambetul la unison.cred ca eram atragator, nu?cica daca prima persoana care iti trece pragul e o femeie, vei avea un an aiurea (de ce nu ma mira?!).barbatii in schimb aduc armonie si chestii din astea.nu sunt fan astronimie & co.,dar mi s-a parut interesant.
dupa cateva zeci de minute, ajung la o casa de marcat cu numai putin de 4 (!!!) cosuri de cumparaturi pline.vanzatoarea face ochii mari, lucru ce ma amuza.a durat cateva minute buna pana a scanat toate produsele.am avut timp sa initiez o conversatie, dar a esuat.
"si...ati petrecut bine aseara?"
femeia nu raspunde.imi dau ochii peste cap si incerc sa nu rad.era amuzant sa vezi o tipa adormita cum iti scana toate produsele cu viteza melcului in calduri.am dat sa imi aprind o tigara, dar una dintre "spectatoare" imi arata printr-o miscare a capului ca nu e voie.probabil as fi vazut si eu asta.trebuie doar sa ma uit drept inainte.era un ditamai semn care interzicea fumatul in incinta magazinului.
ies cu cateva sacose pline de cumparaturi, d-ale gurii.
"doamne ajuta sa nu se rupa..." spun cu voce tare in timp ce trag din tigara.o tineam doar cu dintii/buzele, pentru ca mainile imi erau ocupate.
aveam mult de mers pana acasa, dar merita macar.aveam sa imi pregatesc cei mai gustosi cartofi prajiti cu cele mai gustoase sosuri si cel mai gustos cascaval ras.aaahh da, si sa beau cel mai gustos suc (prigat de portocale, d`oohh) iar apoi sa ma uit la...cea mai gustoasa emisiune (?! nu stiu ce am vrut sa spun cu asta, dar nu puteam sa stric insiruirea cuvantului "gustos").
mirosea a parfum.conform legilor lui murphy, o plasa s-a rupt exact cand sa scot cheile de la usa.nu mi-am facut draci, macar era aproape de casa.iti imaginezi daca s-ar fi intamplat asta pe trecerea de pietoni?s-ar fi lasat cu victime.
m-am dezbracat si m-am schimbat in ceva mai lejer.desi erau -10 grade afara, mi-am tras pe mine niste pantaloni scurti si un tricou cu motive florale.ma simteam ca in hawaii, huh.imi placea sa fac mancare.cred ca e din familie treaba asta.tata de obicei facea mancare mult mai buna ca mama si mai gustoasa, evident.
a fost minunat sa pot gati ceva care aveam sa mananc doar eu (sunt atat de egoist cand vine vorba de cartofiori prajiti, ha!).ii trimit in timpul asta un mesaj iubitei mele sotioare.
"dragostea vietii mele...eu tocmai mi-am facut o portie dubla de cartofi prajiti si ma gandesc la tine...ha!".stiam ca asta o va face sa isi iasa din minti, dar m-am gandit ca ar fi frumos sa o tachinez putin, pentru divertismentul meu.
am terminat de mancat si totusi nu primisem raspunsul inapoi.ma tot asteptam la o super-injuratura din partea ei, dar nu a venit.m-am gandit ca poate nu are credit sau am enervat-o prea tare pe mica flamanda.defapt, de ce imi fac griij?era cu s. iar aceasta din urma stie sa gateasca.asa ca nu avea sa moara de foame.
m-am aruncat in pat, cu scrumiera pe piept si tigara in gura.am butonat asa vreo 2 ore televizorul.nu am gasit nimic interesant pe niciun program, asa ca am zis sa mai dorm putin.i-am lasat un biletel pe masura de la intrare ca dorm si ca nu vreau sa fiu trezit, altfel se vor lasa cu pierderi omenesti.am adormit destul de usor, probabil de la prea multe tigari...
m-am trezit buimacit.contrar asteptarilor mele, inca eram singur in apartament.era 10 si ceva ceasul.dubioasa ora de trezire, huh.ma uit la telefon si raman si mai mirat cand vad ca nu am niciun apel pierdut sau mesaj de la ea.pentru prima oara in casnicia asta imi faceam griji serioase.ma rog, poate asa era si firea mea, mai agitata, mai atacata (haahaaa...).o sun, dar imi intra casuta vocala.prilej perfect sa ii las un mesaj, cum fac americanii prin filme sau seriale...
"ba esti nebuna?unde ai plecat, in australia?da un semn cat mai urgent posibil...te pupi"
m-am amuzat gandindu-ma la reactia ei cand va asculta mesajul.stie ca nu imi place sa folosesc telefonul decat cand e necesar.poate a cazut intr-un canal, poate a calcat-o o masina, poate a fost rapita si dusa in albania la prostitutie...imi imaginam toate scenariile astea in timp ce imi fumam tigara si sorbeam cu pofta din cana de prigat.mi-as fi dorit sa fie altceva, poate cola.ma mai linistea, nu stiu de ce.
se face ora 12 si inca nu daduse niciun semn.imi crescuse tensiunea, asta e sigur.desfac o ciocolata si o mananc cu ciuda.singur.era liniste in casa, dar nu imi placea.doar radioul deschis pe fundal...
urmatoarele ore m-am uitat la televizor, cu telefonul in mana asteptand naibii un semn.chiar imi faceam griji serioase.m-am apucat sa ii caut numarul s.-ei, dar degeaba.nu am gasit nimic.
cobor 10 minute pana la magazinul din colt sa imi iau inca un pachet de tigari, asa ca nu ma obosesc sa imi car telefonul cu mine.ma intorc cu gandul ca s-a intamplat minunea ca ea sa ajunga, dar nu a fost asa.in schimb, raman masca cand citesc mesajul de la ea, sau ma rog...de pe telefonul ei.
"probleme mari.suna-ma urgent.s.."
"bun inceput de an..." zic eu printre dinti, aproape lesinand...