miercuri, 8 mai 2013

a XXX-a parte.

am baut o cafea mare, amara, la restaurantul hotelului. era ora pranzului asa ca era plin. vedeam familii, cupluri, batrani, toti agitati, usor fericiti, vorbind despre problemele lor, despre bani si fericire. m-am frecat cu ambele maini la ochi, sperand inca sa fie un vis prost din care imi doream atat de mult sa ma trezesc. nu putea fi adevarat asa ceva. nu era posibil sa mi se intample mie asa ceva. nu merit... am trecut prin prea multe pana acum. le-am facut pe toate. pur si simplu...
"mai doriti si altceva?"
chelnerita era mirata de faptul ca cineva statea singur si trist. i-am mai cerut o cafea.
"e a treia... sunteti sigur?"
am dat din cap ca da.
"aaa da... tigari aveti?"
a dat din cap ca da si i-am cerut si un pachet de tigari, de care vrea ea. nu puteam decide in momentul asta nici marca de tigari.
"ati avut o noapte grea, domnule?"
m-am uitat la ea si i-am zambit trist. mi-a zambit inapoi. a plecat dar s-a intors peste cateva secunde cu un pahar mare de fresh de portocale.
"asta ar trebui sa va faca bine..."
"va multumesc..."
s-a asezat in partea cealalta a mesei si m-a intrebat putin grabita ce s-a intamplat.
"imi pare rau, dar nu cred ca aveti timp pentru prostiile mele... oricum, apreciez gestul. este frumos din partea dumneavoastra..."
mi-a zambit din nou si mi-a spus ca are tot timpul.
cafea si fresh era combinatia perfecta atunci. ne-am aprins amandoi o tigara si am inceput sa ii povestesc pe scurt ce se intamplase. nu am intrat in detalii pentru ca nu imi doream sa abuzez de bunatatea tipei.
s-a uitat la mine si dupa a zambit din nou. nu intelegeam de ce era asa optimista...
"du-te dupa ea... ce mai astepti?"
"credeti ca e ok? adica nu stiu daca puteti sa va imaginati prin ce trec si cat de teribil ma simt... doamne, nici nu imi vine sa cred ca am facut asta..."
"tu stii ce vrei cu adevarat de la ea? o iubesti sau nu?"
am raspuns rapid ca da, o iubesc. chiar o iubeam... ii simteam lipsa dimineata, mi-era dor de ea cand imi beam cafeaua si imi era urat sa fumez singur.
"ar trebui sa plec, nu?"
i-am cerut nota tipei si in timp ce imi aranjam camasa mi-a spus ca e din partea casei...
"oohh, dar nu trebuie... ati facut un lucru minunat ca m-ati ascultat. apreciez..."
la final, inainte sa plec, am luat-o in brate si am pupat-o pe obraz tare, lasandu-i o oarecare urma din cafeaua pe care se pare ca inca o aveam pe buze...
"sa ma chemati la nunta..."
i-am zambit si m-am dus in camera, usor eliberat. cred ca avea dreptate. eram tineri. ne place drama, ne place sa ne certam, sa urlam unul la altul, sa plangem ca prostii cand ni se intampla ceva ce ne depaseste...
mi-am facut bagajul in graba. eram hotarat sa ii spun o data pentru totdeauna ca o iubesc, ca vreau sa sfarsesc langa ea si ca m-am purtat ca un idiot pentru ca imi era frica sa nu mai trec prin ce am trecut cu a., sa pierd pe cineva atat de important pentru mine.
am coborat rapid pe scari si i-am cerut receptionerului sa imi comande un taxi aici, la hotel, pentru a ma duce la gara. am fumat o tigara cat timp a venit taxiul...
in cateva minute eram la gara, pe peron. afara era cald, dar batea usor vantul. mi-am pus ochelarii de soare si m-am uitat la ceas.
"se pare ca va avea intarziere putin..."
am oftat... imi doream sa ajung cu disperare cat mai repede acasa. speram sa o gasesc acolo, indiferent in ce stare ar fi fost. cat meditam la asta a ajuns trenul...
inauntru era infiorator de cald, ca intr-o sauna. drumul avea sa fie lung si plictisitor, dar aveam tot timpul sa ma gandesc la ce a fost si ce va fi. oare chiar eram pregatit de un astfel de angajament din nou?
eram obosit si transpirat, dar tot aratam bine pentru cineva parasit de iubita in seara in care aceasta l-a cerut de sot. eram comic...
"comic... asta e cuvantul ei, mereu il foloseste..."
drumul a fost plictisitor, infiorator de cald, ca intr-o sauna... am stat linistit totusi.
am asteptat cu nerabdare sa opreasca trenul in gara. am alergat pana la un taxi si i-am spus adresa tipului gafaind. s-a uitat amuzat la mine...
l-am intrebat daca se poate fuma inauntru. mi-a spus ca da, doar sa deschid geamul.
i-am oferit si lui o tigara si l-am intrebat ce s-a mai intamplat prin oras in ultimele zile.
"ati fost plecat...?"
"da, am fost putin la mare..."
nu a cazut parlamentul, nici nu s-a schimbat presedintele. cam asta era rezumatul zilelor trecute... in cazul meu, drama cuprindea totul.

***

"m-am trezit singura, obosita, cred ca mai obosita decat ma culcasem. am uitat sa ma demachiez. arat ca naiba... mai bine as face un dus...
oohhh, de ce nu ai ajuns inca? oare te vei mai intoarce la mine?
mi-am pus sa-mi fac o cafea. am o senzatie ciudata de gol in stomac. de fapt, de gol in suflet, in mine...
ar trebui sa fac dusul ala, dar mai bine mananc ceva inainte...
in frigider nu era mare lucru... poate ar trebui sa ies la cumparaturi, dar dupa ce mananc (daca am ce). mi-ar fi placut sa ies cu a. la cumparaturi, sa facem piata cum s-ar zice. dar se pare ca (inca) nu a ajuns.
mai bine nu mai mananc si fac un dus...
imi dau jos tricoul lui in care am dormit si intru in baie. dau drumul la apa si stau pur si simplu acolo... nu fac nimic... doar incerc sa simt picaturile pe piele. imi imaginez ca ar fi el aici, cu mine, si ca am face dragoste pe masina de spalat (da, stiu, un mare cliseu, dar nimeni nu spune cat de interesant e totusi). rad singura cand ma gandesc la astfel de lucruri.
iau un prosop si mi-l infasor in jurul corpului. ma uit in oglinda si ma stramb.
sunt frumoasa, stiu asta... zambesc si mi se vad gropitele pe care le saruta de mii de ori iubi.
incep sa am un presentiment ca totul va fi bine, ca se va intoarce cat de curand. poate nu imi va oferi "da"-ul ala pe care mi-l doresc atat de mult, dar prezenta lui acolo, langa mine, in fiecare dimineata, e cea mai importanta. la urma urmei, casatoria e doar o bucata de hartie. casatoria adevarata e ce simti aici, in suflet, in inima, in totul tau. se numeste casatorie sufleteasca... ma gandesc ca sunt un geniu, ca am descoperit un nou termen si ar trebui sa ma duc sa il inregistrez la osim.
totusi, ar trebui sa mananc ceva... mor de foame si nu vreau sa cad din picioare pe aici. nu are cine sa ma salveze, nu de alta...
sau mai bine ma duc pana la mc... da, asta fac!"

***

"aici, aici..."
ii arat cu mana taximetristului unde sa opreasca, in fata blocului. eram super incantat. de fapt, eram atat de incantat incat i-am lasat aproape dublu domnului taximetrist.
debordam de fericire cum s-ar zice cand am intrat in scara blocului. am alergat pe scari, am zis ca nu are niciun sens sa mai astept liful ala. oricum mereu ajung mai repede.
ma impiedic destul de aiurea si imi julesc putin tibia. ma durea ca naiba, dar aveam sa ajung acasa, mai erau doar cateva scari.
cum alergam pe scari am auzit liftul oprindu-se la etajul meu. probabil era familia de langa, obisnuiesc sa mearga la ora asta sa isi ia copiii de la tenis. pustii erau simpatici rau, amandoi blonzi, cu ochi albastri. de fiecare data cand ii vedeam imi aduceam aminte de mine. asa eram si eu, doar ca parul meu era mai carliontat. acum arata ca naiba si miroase a tigari...
m-am trantit in usa de era sa o daram. rad trist. de ce nu e deschisa? daca era cineva acasa, usa ar trebui sa fie deschisa! sunt revoltat si bat destul de tare cu degetele in ea. in timpul asta ma scotocesc prin buzunare dupa chei, dar speram sa nu le folosesc.
imi pierd rabdarea. poate dormea sau poate era la dus si nu auzea.
deschid usa cu cheia si realizez ca sunt singur acasa. totusi, mirosea a ea, a parfumul ei. poate a plecat pe undeva sa faca ceva sau nu stiu...
faptul ca i-am gasit mirosul in toata casa ma consoleaza total.
"deci nu a plecat de mult..."
mai mult... intru in bucatarie si vad pe masa un biletel. o bucatica de hartie cu initiala mea pe ea.
"daca te intorci, te rog ramai. vin mai tarziu...
sper sa citesti asta...

te iubesc.
s. a ta..."
ma asez pe un scaun si imi aprind o tigara. eram fericit si mi-au dat usor lacrimile. am mai plans de fericire acum mult timp, nu mai stiam cum e. era tot ce imi doream sa stiu. ca e inca aici, ca nu a plecat departe, ca se va intoarce si ca o sa fie bine. poate mai bine ca la inceput...
"dar sunt asa obosit si incep sa put daca nu fac un mare dus..."
imi arunc hainele prin camera, iau un prosop pufos si intru la dus.
"aahh... apa..."
drumul pe tren m-a facut sa ma simt ca un porc, in adevaratul sens al cuvantului.
"dar acum ai parul frumos si mirosi bine... sa te barbieresti sau sa fii asa... mai rebel?"
dar daca ma barbieresc pierd timp si totusi nu vreau sa ma prinda la dus. desi ii place sa ma vada gol in fata ei, doar ca nu ar fi fost momentul sa purtam o discutie.
"da, cred ca ai dreptate... discutiile in care unul dintre parteneri e dezbracat nu sunt constructive, mai ales cand unul dintre ei arata asa bine ca mine..."
vocile din capul meu erau amuzante, ma faceau sa rad. de fapt, ma faceam sa rad singur haha.
m-am intins in patul nostru. mi-era prea lene sa imi caut pachetul de tigari, asa ca am zis sa o las balta. am inchis pentru cateva secunde ochii. eram obosit...
expresia "pentru cateva secunde" s-a tradus, de fapt, in "aproape o ora, o ora si ceva". da, adormisem...
gandeste-te acum la cea mai frumoasa dimineata. oriunde vrei tu, oricand vrei tu. intr-un mare pat dintr-un hotel din dubai, intr-o cabana in alpi sau in cort la mare, cand soarele abia rasare. ok, acum pune in peisaj ce persoana vrei tu. paris hilton, madonna, fosta prietena a vocalului de la maroon 5 sau orice alt inger de la victoria`s secret. bine, acum gandeste-te cat de tare te-ai simti daca fantezia asta ar deveni realitate. acum ia fericirea asta, inmulteste-o cu un milion, si tot nu o sa fii nici macar pe aproape cu ceea ce am simtit eu cand am deschis ochii...
s. statea langa mine, isi plimba mana prin parul meu. avea ochii usor inrositi, semn ca ar fi plans (sau poate doar era vant afara). a fost cea mai frumoasa imagine care ar fi putut sa mi se ofere vreodata. am zambit usor dezorientat...
"zi-mi te rog ca nu visez si ca in 5 secunde nu o sa ma trezesc si sa deschid ochii si sa vad ca langa mine nu esti tot tu..."
a ras si si-a sters lacrimile cu maneca de la camasa.
m-a sarutat apasat, simteam cum mi se trivesc buzele sub greutatea sarutului ei. si-a pus capul pe pieptul meu si ma tinea de mana...
"imi pare rau, am fost asa o idioata, doamne..."
i-am spus ca nu trebuie sa discutam despre ce s-a intamplat, ca putem lasa totul asa cum e, sa o luam de la inceput. putem sa ne prefacem ca nici nu s-a intamplat. doar la urma urmei, nu era un lucru rau... eram doar eu prost.
"sper ca ai o oarecare idee despre cum va arata rochia, nu?"
"adica...?"
"nu stiu... zic doar ca trebuie sa ne pregatim din timp..."

joi, 28 martie 2013

partea a XXIX a.

"eram nervoasa si in acelasi timp revoltata. revoltata pe mine insami. oare gresisem cand i-am spus lucrurile astea? cred ca ar trebui sa nu mai fumam prostii atat de des. de fapt nu, ce zic eu aici? e numai vina mea.
ce barbat normal ar sta langa o tipa care il cere de sot dupa un joint de iarba si o sticla de vin inainte? credeam ca sunt mai buna, stiam asta...
poate suntem prea tineri. dar il iubesc si trebuie sa lupt pentru el. ooohhh, sunt atat de complexa si greu de inteles si iubit... ma mir ca a ramas langa mine atata timp si nu si-a dat seama ca sunt nebuna. nebuna dupa el...
se poarta minunat, doamne... il ador.
nu stiu sigur daca e barbatul ideal pe care il visam cand eram mica. a. nu e cel mai frumos om din lume, si poate nu toate femeile il vor, dar langa el... langa el ma simt eu cea mai frumoasa femeie din lume. numai el mi-a oferit asta pana acum, numai a. al meu m-a facut sa ma simt asa.
cu totii cautam perfectiunea. nu inteleg de ce... eu nu o caut. nu e perfect, nu o sa fie niciodata. dar pana acum s-a purtat impecabil cu mine, mi-a facut viata mai frumoasa decat mi-as fi imaginat-o eu vreodata... ma simt naiva, copila...
am plecat de langa el acum, facandu-l sa se simta mizerabil. ma condamn pentru asta. s., esti o mare proasta, asta esti!
nu-mi vine sa cred ca am facut greseala asta... sa il indepartez. de fapt, eu m-am indepartat de el... nu am facut nimic gresit, doar sa il iubesc.
felul in care ma inveleste noaptea, in care imi saruta umarul, gatul, sanii, in care facem dragoste... nu o sa mai gasesc pe nimeni care imi aduca micul dejun la pat aproape in fiecare dimineata. ii ador parfumul pe care il lasa pe bluza mea, pe perna mea. e imprimat in adn-ul meu...
ai mei mereu imi ziceau sa fiu recunoscatoare vietii pentru ceea ce imi ofera. iar eu ce fac...? imi bag picioarele intr-un mod atat de prostesc, de naiv, in tot ce am... poate nu merit tot ce imi ofera. nici mic dejun, nici cafea, nici parfum, nici sex, nici nimic...
ma face sa ma simt mai buna, mai buna decat toata lumea... pentru asta il iubesc... plang ca o proasta si imi curge rimelul peste tot... mai bine opresc putin, pe dreapta, sa ma aranjez... acum, daca ar fi fost si el aici, s-ar fi dat jos, ar fi fumat o tigara, ar fi facut o gluma buna si mi-ar fi spus ca si asa ma iubeste...
mi-e urat sa conduc asa, singura, doar cu muzica asta. ma simt goala si parasita in acelasi timp, desi eu am fost cea care a plecat. trebuia sa raman... cred.
am fugit de frica. mi-era frica sa nu imi spuna ca s-a terminat. cred ca pentru o secunda m-am indoit de sentimentele lui pentru mine. am mintea incetosata si nu inteleg nimic din ceea ce se intampla... ma dor toate...
el mi-ar fi spus ceva, orice, ar fi avut macar o explicatie pentru reactia lui. mereu are ceva de zis. ar fi facut o glumita care mi-ar fi luminat fata, s-ar fi strambat, ar fi facut orice doar sa nu ma vada trista. mi-a spus intr-o zi ca ar fi incercat sa fie urat pentru mine, doar sa nu mai plang... il admir pentru curajul si devotamentul lui...
inainte sa plecam la mare i-am spus ca mi-as petrece toata viata cu el. nu stiu cat de serios am vorbit, dar acum stiu ce vreau de la el. vreau sa fiu a lui, doar a lui... langa el as fi devenit un om mai bun, o femeie mai buna... nu mi-ar pasa de altii, de nimeni. oricum lumea e plina de idioti si de mincinosi.
imi curg lacrimi si abia vad drumul... merg mai incet si imi aprind o tigara. doamne, cat imi lipseste...
daca mi-ar spune ca maine s-a terminat totul, cred ca as innebuni. ar fi cea mai urata zi din viata mea, cel mai ingrozitor cosmar. oohh, si eu care ma gandeam ca o zi urata e una in care ploua si bate vantul. dar as iesi cu el si pe vremea aia, chiar si pana jos la magazin sa luam paine sau sa isi ia el tigari. pe strada m-ar tine strans de mana, iar eu i-as saruta zambetul si l-as musca de ureche... m-ar saruta atunci pe frunte si mi-ar aranja parul, intr-un mod destul de stangaci, ce-i drept. dar faptul ca se straduieste sa faca totul perfect, sa nu-mi lipseasca nimic, e incredibil pentru cineva... sunt atat de norocoasa...
am fugit dintr-un impuls al fricii... fericirea cu el ma speria. e imprevizibil, sau poate nu il cunosc eu atat de bine. sau poate eu sunt cea imprevizibila... ma trec fiorii si simt cum mi se ridica puful de maini la gandul ca intr-o zi s-ar putea termina visul asta, ca m-ar distruge bucatica cu bucatica, ca nu ar mai fi langa mine...
vad luminile orasului si accelerez puternic... vreau acasa, dragul meu a.. dar acasa e locul unde esti tu, iar eu nu ma simt acasa fara tine.
o sa urc sus, dar stiu ca tu nu o sa cobori sa ma iei in brate, sa ma saruti de o mie de ori, sa imi spui ca arat atat de bine, desi stiu si eu ca arat ca naiba la finalul zilei, e teribil... stiu ca nu-mi poti auzi gandurile, chiar daca uneori imi dai impresia ca o faci. dar te implor, iubi, vino cat mai repede. am facut cea mai mare greseala din viata mea...
ma asez in pat si e rece... mi-e frig. pentru prima oara dupa mult timp...
sunt trista. sper sa adorm cat mai repede...
deplorabil..."

vineri, 22 martie 2013

partea a XXVIII a.

ii sarutam umarul stang si gatul, pe spate. era sarata, avea gust de mare. avea pielea calda, usor inrosita de la zilele de plaja. cred ca era treaza si chicotea in felul ei, nestiind ca mi-am dat seama de asta. m-am lipit de ea si am luat-o in brate. mi-a luat mana si a strans-o la piept. ii simteam pulsul, inima ii batea cu putere. mi-am dat seama cum zambeste dupa respiratia ei, o simteam pe brat... a intors putin capul, cat sa ii vad zambetul.
"buna dimineata, iub..."
am sarutat-o pe buze. inca avea gust de tequilla de aseara. era bautura ei preferata. se ametea destul de greu pentru o fata de statura ei. imi placea de s. cand era ametita. filosofa intr-un fel aparte si devenea subit cea mai iubitoare fiinta din lumea. ochii ii deveneau micuti si avea un zambet pe toata fata.
ne-am ametit amandoi cateva seri la rand cat am stat la mare. ne-am cazat la un hotel ciudat. mirosea a vopsea in camera si apa calda de la dus mergea greu, nu avea presiune. cred ca si un copil facea pipi mai tare de atat...
in prima dimineata, dupa ce am vazut rasaritul, am decis sa ramanem pentru cateva zile. cred ca ne era dor de mare si de sentimentul ala minunat, atunci cand te trezesti dimineata si auzi valuri si miros (la inceput scarbos) de alge.
cand am ajuns in camera, s. era neasteptat de energica. mie imi cadeau ochii in gura. avea chef de prostii si vorbea mult...
"lasa-ma sa dorm, serios... nu te mai zbengui pe aici... parca ai 3 ani, iubi..."
radea si sarea pe pat. a luat o perna si mi-a dat cu ea in cap. asta mi-a super accentuat migrena (?!) si am crezut ca o sa lesin. s-a oprit din frenezie intr-un final si s-a asezat linistita langa mine. mi-a zis ca pot sa dorm, ca merit pentru asa surpriza, ca sunt tot ce isi doreste de la viata... cred ca am adormit in cateva minute, cu gandul la ea.
nu stiu cat am dormit, nu stiam nici cat era ceasul. mi-am cautat telefonul si am realizat ca e pe undeva pe sub pat. aveam 2 apeluri pierdute de la s., ultimul fiind acum 5 minute. cred ca de asta m-am si trezit. mi-am luat pachetul de tigari din buzunar si am iesit pe balcon sa fumez o tigara si sa imi sun iubita. era seara, soarele apunea incet incet. agitatia de pe plaja nu mai era asa intensa ca acum cateva ore. vedeam marea in toata splendoarea ei...
"cat aaaaiiii doormiiiiitt..."
"eram terminat, dragoste... unde esti?"
"prin zona pe aici... sa fii intr-o ora jos, imbracat frumos. camasa si chestii din astea..."
"de ce? unde mergem?"
"te pupiiii, ne vedem curand..."
si a inchis. probabil imi pregatea o surpriza draguta. s. mereu avea idei bune si surprizele ei erau minunate. am facut cel mai relaxant dus. am iesit din baie cu un prosop pe mine, aratand incredibil (cum altfel?!). m-am uitat in oglinda si stima de sine atinsese cote maxime. nu vreau sa fiu arogant, dar sunt un barbat atragator. nu ma pot abtine, e scris in codul meu genetic... mi-am cautat parfumul in micuta noastra geanta. ii placea parfumul meu. nu il schimbasem de cativa ani. consider ca parfumul unei persoane e la fel de unic ca amprentele sau cnp-ul. cred ca deja intarziasem, dar sunt convins ca s. putea sa ma astepte inca putin. mi-am aranjat parul in graba. am observat un vartej de care nu aveam habar. poate ar trebui sa ma tund putin.
"fii serios... uita-te putin la tine... esti perfect..."
am zis asta cu voce tare si dupa am ras. ma amuzam singur haha. m-am strambat putin in oglinda, aratandu-mi dintii aproape perfecti.
"da... si cred ca o albire dentara ar fi indicata..."
sau poate mai putine tigari si mai mult lapte...
"...sau nu. arat bine si asa..."
monologul asta a durat cateva minute. imi placea sa vorbesc cu mine, la urma urmei, parerea unui expert in astfel de situatii conteaza enorm.
"da... cred ca esti putin retardat de faci asta..."
am zis sa nu o mai lungesc. mi-am luat tigarile si am trantit usa camerei dupa mine.
am asteptat un secol liftul ala sa vina. ma atrageau lifturile hotelelor, nu stiu de ce. cred ca vazusem un filmulet cu diverse lucruri pe care le fac oamenii in locuri din astea. sex, linii de cocaina, sex, lenjerie intima...
s. era jos, intr-o rochie alba, vaporoasa. nu purta sutien iar eu ma holbam cu pofta la ce lasa sa se vada.
"mai tarziu, dragule... nu acum..."
m-a luat de brat si am iesit din hotel. scena asta parea una din filmele alea proaste americane, cand el si ea pleaca gratiosi din lobby-ul hotelului, avand lumea la picioare. noi doar aratam bine si ne iubeam. de fapt, e cam acelasi lucru cu a avea lumea la picioare.
"unde mergem...?"
"sa mancam undeva dragut... m-am interesat cat dormeai tu ca un bebe de un restaurant super... are separeuri si e linistit si e undeva sus si putem vedea marea si oamenii de pe strada si ooohhhh... o sa iti placa... de ce crezi ca te-am pus sa porti o camasa?"
locul era intr-adevar destul de interesant. o tipa ne-a condus pana la masa noastra. era exact cum descrisese s..
"ai gusturi bune..."
"mhm..."
ne-am comandat ceva de mancare. nu stiu ce a fost in capul meu. niciun om normal la cap nu se poate satura dintr-o salata.
"esti asa o pitipoanca, dragule..."
mi-a povestit ce a facut cat timp am dormit eu. a umblat prin niste magazine, si-a luat rochia, s-a oprit undeva sa bea un fresh si o cafea. nu stiu daca ma interesau detaliile astea, dar felul in care imi povestea ma atragea. isi dadea constant cu mana prin par, tragea putin din tigara, dupa isi continua idea.
"ar trebui sa bem niste vin sau ceva de genul..."
nu a fost de acord. a zis ca aici doar luam cina, partea cu bautul in alt loc. i-am lasat tipei un super bacsis. nu pentru ca asa se face, doar pentru ca ne servea cu profesionalism, nu ca majoritatea oamenilor din restaurante care vorbesc cu tine ca si cum te-ar cunoaste de ani de zile. genul asta ma dezgusta...
ne-am oprit in fata unui magazin. s. a intrat, iar eu am ramas afara sa imi termin tigara. s-a intors cu o sticla de vin desfacuta. m-a luat de mana si mi-a spus sa mergem pe plaja. nu am baut niciodata o sticla de vin pe plaja, in miez de noapte cu iubita mea. oohh, dar sa nu ma crezi chiar asa... obisnuiam mereu sa ma imbat pe plaja, sa stau pana dimineata sa vad rasaritul... dar asta se intampla in liceu, cu prietenii mei. niciodata nu am avut sau nu am fost cu o persoana speciala la mare. eram de parere ca la mare te duci sa te distrezi, sa te imbeti si sa ti-o tragi cu toate tipele la fel de ametite ca tine in camerele lor de hotel.
cred ca e ceva universal valabil ca la mare toata lumea devine brusc mai iubitoare, creste spontan dorinta de sex, iar sansele sa iti inseli partenerul de viata cresc cu pana aproape 273%. dar nu era cazul nostru...
ne-am gasit un loc cat de cat retras, aproape de mare.
mi-a cerut un foc. nu imi aduceam aminte sa-i fi dat vreo tigara, dar totusi i-am dat ce imi ceruse. in lumina de la bricheta am vazut ceva ce parea a fi... ceva. imediat am simtit si mirosul si astfel toate incertitudinile au disparut...
"de unde ai...."
"ce-ai, iubi? tu credeai ca plecam nepregatiti la mare?"
a tusit de cateva ori, apoi am ras. a luat o gura de vin si mi-a pasat. era a doua oara cand imi facea asa ceva. era amuzant sa am propriul meu dealer in postura fiintei pe care o iubesc si cu care imi petrec zilele.
ne-am lasat amandoi pe spate si ne uitam la cer. niciunul dintre noi nu zicea nimic, semn ca isi facuse efectul.
"la ce te gandesti?"
"nu stiu... imi trec atat de multe chestii prin cap... nu as fi crezut niciodata ca o sa stam cateva zile la mare si ca o sa ne distram asa bine..."
"da, stiu... eu nu as fi crezut niciodata ca de cand am plecat de acasa aveai in cap sa mergem aici... esti nebun..."
"nu am stiut ca o sa ajungem aici... doar ca atunci cand am oprit la benzinarie, am vazut pe coperta unei reviste o poza cu o plaja... si na..."
"deci nu a fost premeditat?"
"doar ma stii..."
"ce mai trebuie sa stiu despre tine, domnule?"
"o sa afli pe parcurs..."
a urmat o pauza ciudata... simteam ca mai are ceva de zis...
"cred ca sunt pregatita..."
"sa ce...?"
"sa fiu cu tine tot restul vietii... la bine si la rau, la fericire si la tristete..."
la inceput nu am inteles... de fapt, nu stiu daca imi doream sa inteleg...
"esti amuzanta..."
"ti se pare ca sunt amuzanta acum?"
asta m-a speriat.
"doar nu o sa faci ceea ce cred eu ca o sa faci, nu?"
a ras usor.
"s., eu chiar vorbesc serios..."
"gandeste-te... de ce sa nu o facem acum? nu avem nimic de pierdut..."
incepea sa ma enerveze pentru ca nu stiam daca vorbeste serios sau imi zice lucrurile astea sub influenta "chestiilor" din ea.
"te-ai suparat sau...?"
"nu... doar ma gandeam..."
am tacut amandoi. mi-am scos o tigara si am aprins-o. mi-a luat-o din gura si a inceput sa o fumeze. mi-am aprins una din nou. am ramas amandoi asa... mie nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta, iar ea era probabil suparata, usor dezamagita de raspunsul meu. nu era cu siguranta ce se astepta ea sa fie.
"hai sa mergem... mi-e frig..."
m-am ridicat si imi simteam corpul greu. mi-a intins mana si am ridicat-o si pe ea. paseam amandoi pe nisip. ii tineam tocurile in mana stanga iar de cealalta o tineam pe ea. ma simteam prost, stanjenit, nu stiu... era cu siguranta ceva neasteptat pentru mine. ma gandeam cum se simte ea acum... imi faceam tot felul de scenarii, care mai de care mai aiurea. imi venea sa intru in pamant de rusine. nu mi-am dorit niciodata sa ii fac rau sau sa o fac sa se simta aiurea. dar in seara asta cred ca am reusit asta cu brio.
mi-am zis ca sunt un idiot. se pare ca si constiinta mea era de aceiasi parere.
cred ca imi era frica oarecum de un astfel de angajament. am mai trecut o data prin asa ceva si s-a sfarsit teribil. totusi, care sunt sansele ca si s. sa aiba acelasi sfarsit ca a.? cred ca erau mici... nu intelegeam ce se intampla cu mine.
am ajuns la hotel tacuti. m-am dezbracat si m-am pus in pat. ea s-a dus la baie, sa se demachieze. peste cateva minute s-a asezat langa mine in pat, cu spatele la mine. m-am apropiat de ea sa o iau in brate, dar corpul ei dadea de inteles ca nu isi dorea acelasi lucru. m-am departat...
"somn usor... te iubesc..."
nu mi-a raspuns. nu avea cum sa adoarma atat de repede, oricat de ametita ar fi fost de la vinul ala si nu numai. m-am speriat, dar nu am vrut sa vorbesc despre asta asta, mai ales in starile pe care le aveam. simteam totusi ca am facut ceva rau. dimineata urma sa ii explic totul... imi facusem un oarecare plan in cap, dar erau sanse sa il uit pana la trezire...
peste cateva ore bune m-am trezit. aveam o durere ciudata de cap, un fel de mahmureala. am pus mana in cealalta jumatate de pat, dar nu era nimeni. m-am dus la baie in speranta ca aveam sa o gasesc pe s. acolo, dar nu.
pe masuta de pe hol era o bucata de hartie. m-am frecat la ochi cu ambele maini, in ideea ca asta e un vis urat si ca nu se intampla asa ceva...

"am plecat acasa... te rog, nu ma cauta un timp.
ai grija de tine...

te iubesc.
s."

vineri, 1 februarie 2013

partea a XXVI a.

ce poate fi mai frumos decat vara? evident, super iubita mea. ma gandesc ca am cea mai draguta viata, in ciuda tuturor lucrurilor care s-au intamplat. gandul ca ma trezesc in fiecare dimineata langa cea mai frumoasa femeie din lume si modul in care imi da lumea peste cap de fiecare data cand zambeste si cand ma saruta e tot ce am nevoie. a venit vara si odata cu ea si cheful de petreceri, de vin rosu sau tequilla si seri petrecute aiurea prin parc, discutand despre tot felul de prostii. "nu vrei sa mergem la cumparaturi maine de dimineata? putem sta in mall toata ziua, sa luam pranzul la un restaurant dragut sau la kfc si seara sa plecam undeva... ce zici?" "mmdaaa... stii doar ca ador cumparaturile..." m-a vazut cand mi-am dat ochii peste cap si s-a incruntat. "haide... ca doar stii ca nu dureaza mult... stii ca sunt o tipa hotarata..." "iub, ultima oara am stat o ora sa alegi intre un sutien negru sau unul rosu..." "zi-mi ca nu te exciti cand ma vezi doar in el si ca nu a meritat ora aia..." m-a inchis. e desteapta... "oricum... vreau sa imi iau doar niste tricouri si poate o pereche draguta de pantaloni scurti din aia..." iar acum imi arata fundul, trasand o linie imaginara pana unde ar veni pantalonii... "mda... inteleg..." "deci asa ramane... doar sa nu dormim ca porcii pana la pranz... imi pun eu alarma, ca tu il inchizi prin somn si nici nu realizezi asta..." m-a speriat ideea ca ma urmarea in timp ce dormeam. cine stie ce altceva mai facea. putea sa ma omoare intr-o zi, sau sa imi faca poze tampite si sa le puna pe facebook sau nu stiu... tot felul de scenarii din astea dubioase. ***** "bunaaa dimineaaataaaaa!" prima oara am crezut ca visez. m-am gandit ca nu are cum sa fie real asa ceva. ce om normal se trezeste sambata, la ora asta, vara, doar ca sa mearga la cumparaturi? "inca 10 minute, te rog..." "haha. nu. trezirea, somnorosule..." "dar cu somnul de frumusete cum ramane? vrei sa fiu urat azi?" "cine te iubeste, te iubeste asa cum esti... acum ridica-te..." m-a tras de mana si m-a ridicat in fund. vedeam stele verzi printre ochii pe jumatate deschisi. nu inteleg ce farmece imi face de am acceptat sa ma trezesc atat de devreme, sa merg cu ea la cumparaturi si dupa sa plecam undeva... si ghici cine o sa conduca? uuhuu, ce bucurie pe mine... ma saruta de cateva ori si ma gadila. ma agit prin pat si o trag si pe ea dupa mine. ne incepem dimineata cum nu se poate mai bine. asta ma face fericit... "du-te si fa un dus... ti-am pregatit micul dejun si cafeaua e inca destul de calda..." indreptandu-ma spre baie, ma uit la ceasul spanzurat cam intr-o parte de pe hol. ora 10! cine naiba se trezeste la ora 10 intr-o sambata?! evident, super iubita mea. m-am pus in cada, am dat drumul la apa calduta si am stat asa, incercand sa ma trezesc. bubuiturile din usa m-au trezit din semi-atipeala care ma luase... "hai mai repede... ce naiba faci acolo?" "nu vrei sa stii..." am urlat. "ba da, chiar vreau..." "e ceva ce fac barbatii... nu pot sa iti explic..." "hai ma iub, abia am facut sex..." "ma refeream la gandire, meditatie..." am auzit-o cum a bolborosit ceva pe partea cealalta a usii, probabil o injuratura amuzanta. "termin in doua minute, calmeaza-te..." "nu ar fi prima oara, dragule..." nu prea face ea glume bune, dar cand le zice, le zice bine... am ras amandoi. am iesit din dus. m-am sters cu niste prosoape roz si m-am spalat pe dintisori. in bucatarie era imaginea pe care s. o descrisese cu atata precizie cand m-a trezit... draga de ea. chiar a facut asta... o iau in brate si ii spun ca o iubesc. "mirosi bine... acum hai sa mancam..." a facut cele mai minunate clatite. probabil a pus chestia aia de ii ies asa bune... cum naiba ii zice?... aaa, da. dragoste. ne-am baut cafeaua impreuna pe balcon. afara era deja cald si soare... aveam parul inca ud si vantul batea usor. m-a racorit. s-a lipit de spatele meu si m-a sarutat pe umar... "nu vreau sa plec de langa tine. niciodata. promite-mi ca o sa ma iubesti mereu, indiferent de ce s-ar intampla. promite-mi acum..." m-am intors speriat si m-am uitat serios la ea. zambea inocent... "vreau sa imi petrec tot restul vietii langa tine, s.. pentru totdeauna." avea gust de cafea si de tigari slabe. iubeam gustul ei si senzatia aia ciudata pe care mi-o dadea de fiecare data cand ne sarutam... un fel de fluturi in stomac. si sentimentul ala inexplicabil de dupa sarut, cand inca ii simt buzele pe ale mele... cred ca langa s. voi simti cele mai frumoase lucruri, voi avea cele mai minunate amintiri... mi-a spus care ar fi planul zilei de azi. o zi minunata la cumparaturi cu ea, sa mancam ceva pe unde apucam si dupa sa ne facem un semi-bagaj si sa plecam in lume. cuba suna bine, nu? purta o fusta vaporoasa, verde, iar in picioare avea niste balerini draguti. avea pielea frumoasa, ingrijita. langa genunchi se vedeau niste cicatrici mai vechi, semne de joaca probabil, de cand era mica. s-a aranjat rapid in oglinda de pe hol, si-a dat buzele cu un balsam incolor si gata. era pregatita de plecare. "nu ai de gand deloc sa te grabesti, nu?" "nu vrei sa ma imbraci tu?" si-a dat cu mana prin par si a gesticulat ceva prin aer. m-a tras pana in camera mea (noastra de acum) si s-a apucat de scos haine. mi-a trantit o pereche de pantaloni in brate. i-am tras pe mine si stateau (cum altfel?) perfect. dupa vreo 35 de secunde s-a hotarat ca un tricou alb de la american apparel s-ar potrivi de minune. si ghici ce? avea dreptate. mi-am aranjat in graba parul. mi-am luat telefonul, tigarile, cheile, dar am zis ca ar fi o idee mai buna sa le tina ea, in super geanta ei. drumul pana la mall a fost amuzant. am mers pe jos, tinandu-ne de mana. ne-am oprit la mc sa isi ia un lipton mare cu multa gheata si ne-am asezat pe o banca la umbra sa fumez o tigara in liniste. si-a pus o pereche de ochelari de soare. asa puteam sa imi aranjez parul mai usor, uitandu-ma la mine in lentile. m-a pupat pe obraz si mi-a zis ca ii sunt simpatic. muream amandoi de cald, dar stiam ca va fi racoare la destinatie, indiferent cat ar dura sesiunea de cumparaturi... ***** "asta cum e, iub?" "e perfect, cum altfel?" "zici asa doar ca sa termin mai repede..." "oricum o faci destul de greu..." a zambit si mi-a aratat degetul. s-a intors in cabina de probe si a inceput sa fredoneze o melodie draguta, de vara, de la lana. "stii ca sunt greu de satisfacut, iubitule..." am ras. da, stiu... cred ca stiam cel mai bine dintre toti. mi-a spus sa vin putin, ca imi suna telefonul. nu am auzit nicio sonerie, dar am zis totusi sa vad. m-a tras inauntru si am inceput sa ne sarutam. era doar in sutienul negru (da, ala dupa care am stat o ora sa se decida...). ne-am oprit cand am auzit voci care pareau sa se apropie. am iesit de acolo cu parul ciufulit si cu zambetul pe buze... cine stie unde am fi ajuns daca nu veneau tipele alea sa probeze nu stiu ce prostie de rochie. era urata si m-am incruntat uitandu-ma la ea... aproape acelasi ritual avea sa se intample in fiecare magazin in care am intrat. ii caram cumparaturile ca un adevarat iubit ce sunt iar ea isi sorbea sucul care se amestecase cu apa din gheata topita. i-am spus ca ma duc sa fumez o tigara afara, iar ea s-a dus la baie sa se aranjeze putin... erau probabil un milion de grade si simteam cum ma topesc si cum ma scurg in prima canalizare. cineva din spate mi-a pus doua maini la ochi si mi-a spus sa ghicesc cine e. "hhmmm... cam greu... da-mi un indiciu..." am simtit un sarut pe gat... "hhmmm... doar atat? nu stiu cine esti... am nevoie de mai mult..." m-am intors si m-a sarutat cu putere, strivindu-mi buzele. "sa iti ajunga! hai termina o data tigara aia ca mor de foame... unde vrei sa mancam?" imi era indiferent, am lasat-o pe ea sa aleaga. pizza hut a fost o alegere buna pana la urma. am impartit o pizza mare si mi-a povestit cum a fost ea prima oara in italia, cat de mult i-a placut. o ascultam cu placere. vorbea frumos iar miscarile buzelor ei erau intrerupte de mici pauze cand isi sorbea limonada. "cred ca vara asta o sa ne distram, nu?" am dat din cap ca un copil mic total entuziasmat. i-am spus ca abia astept sa plecam de aici, din orasul asta. caldura devenea teribila cu fiecare zi care trecea. totusi, am fi putut sta in casa, cu aerul conditionat dat la maxim. sa facem dragoste si sa gatim si sa dam cu banul sa vedem care dintre noi va iesi afara sa cumpere tigari si mancare... dar noi nu avem nevoie de mancare, ne avem unul pe altul. si oricum, stiam amandoi ca tot bietul de mine va iesi, ca na... o iubesc si nu vreau sa o atinga altcinva, nici macar soarele hihi. ne-am mai plimbat aiurea prin magazine. ma fascina cum trecea cu privirea peste un numar asa mare de haine si la urma zicea "hai de aici, nu-mi place nimic...". si-a luat o bratara draguta, apoi si-a pus-o pe mana, langa cea de la mine. "hai acasa... sunt franta de oboseala..." am luat un taxi, era mult prea cald de mers prin infernul de afara. si-a rezemat capusorul pe umarul meu si se juca cu degetele mele. "faci tu bagajelul, te rog...?" in felul asta castigam timp, m-am gandit. am ajuns in vreo 15 minute acasa. s-a descaltat pe hol iar pana a ajuns in camera si-a dat si tricoul jos. s-a aruncat in pat si a inchis ochii. in timpul asta am inceput sa fac mini-bagajul pe care il vom lua cu noi in excursia cu masina spre nicaieri. mi-a spus sa iau si aparatul foto, poate facem niste poze sa le aratam copiilor cand o sa avem. m-a amuzat ideea de tata... i-am luat niste tricouri, niste pantaloni scurti, periuta de dinti, chestii de fete, absorbante (in caz ca...). tot ce aveam de luat, lucrurile mele si ale ei, au incaput perfect intr-o geanta destul de draguta, in dungi albe si negre. m-am intors in camera si descopar ca iubita mea atipise. am privit-o cateva secunde, cat sa mi se umple sufletul de fericire dupa o zi grea de cumparaturi. am lasat-o sa doarma... m-am dus pe balcon si mi-am aprins o tigara. soarele apunea si cerul era colorat dragut, numai bun pentru pozat. am privit in gol si mi-am imaginat toata viata langa ea. ar fi fost frumos... dupa cateva zeci de minute bune, apare si s., somnoroasa si cu parul ravasit. "am dormit mult, nu?" o iau in brate si ii spun ca nu e nimic... "stiu ca te-am batut la cap cu trezitul devreme si cumparaturi si oohhh... toate alea... imi pare rau ca am adormit, dar chiar eram obosita..." "te inteleg... asa e cand iti petreci toata noaptea gandindu-te la persoana pe care o iubesti, care doarme pe jumatatea de pat de langa tine... stiu ce zici, mi se intampla si mie destul de des..." a zambit. am mers la bucatarie unde i-am facut niste sendvisuri dragute. la inceput a refuzat, ca nu stiu ce, ca nu ii e foame, dar dupa prima gura nu s-a mai oprit... "e de la somn, nu?" a zis ceva cu gura plina, dar nu am inteles. am imitat-o si cand am trecut pe langa ea sa ma duc pana la baie, mi-a dat o palma la fund. "mmrrr..." i-am facut cu ochiul si am intrat in baie. ies destul de repede si o vad pe hol, aranjandu-se (din nou) in fata oglinzii. "hai, dragoste, ca esti frumoasa..." am pupat-o pe obraz, langa gropita. a zambit si m-a intrebat unde mergem... "in lume, nu stiu..." era seara si era asa frumos afara. am trecut pe la o benzinarie de unde ne-am luat ciocolata si alte prostii de genul. am pus benzina si am plecat... s-a descaltat si statea cu picioarele pe bord. si pus capul pe umarul meu si mi-a luat mana. "nu-mi pasa ca nu poti schimba vitezele, mergi cu a treia... eu vreau sa te tin de mana tot drumul..." a scos din geanta un cd cu muzica ei preferata. "ai gusturi bune..." "da, stiu... mai ales la barbati..." pe fundal era lana del rey, melodia pe care o canta azi, in cabina de proba. am vorbit o perioada de drum despre toate problemele universului. m-a intrebat daca eu cred in destin, unde merg stele dupa ce mor si daca o sa fim fericiti mereu... a adormit cu capul pe mine, dupa cativa kilometri. mergeam cu viteza, drumul era liber. se mai trezea din cand in cand sa ma intrebe unde suntem si unde mergem... "nu-ti zic... surpriza... o sa te trezesc eu cand ajungem..." am oprit pe dreapta din cauza nevoilor fiziologice. cand m-am intors, s. dormea, sprijinita de geam. i-am pus centura si am pupat-o. am condus incet, foarte incet... am mai facut cateva opriri. la una dintre ele a coborat si ea. a mancat ciocolata si m-a intrebat insistent unde mergem. nu am renuntat asa usor si nu i-am zis... "esti nebun, serios..." "...dupa tine, stiu." a luat aparatul foto si a facut o poza la intamplare cu blit. mi-a spus ca are ea o idee, ca de mult vrea sa incerce asta. l-a pus pe self timer si mi-a spus sa nu ma misc. am luat-o in brate si am zambit. din cauza intunericului, a durat aproape un minut toata treaba. "am iesit amandoi ca naiba... uita-te si tu ce fete avem..." mi-a aratat si am ras... restul drumului pana la destinatie a dormit. respira greu, semn ca era un somn profund. dupa o noapte intreaga de condus incet, mult prea incet, am ajuns in sfarsit acolo unde imi doream... am reusit sa ajung pana aproape de plaja, unde se auzeau valurile. am lasat-o sa doarma in continuare, nu am putut sa o trezesc. daca visa ceva frumos iar eu ii stricam visul? am iesit afara si mi-am aprins o tigara. m-am asezat pe capota si trageam din ea cu pofta. m-am gandit ca o cafea ar fi grozava. aveam cearcane si parul statea in toate directiile... ma uitam in zare, la mare. marea era frumoasa. in cateva minute avea sa rasara soarele si am zis sa imi trezesc iubita dupa ce termin tigara... nu a durat mult si simt cum masina se misca si portiera se deschide tare, cu forta. privirea de pe fata ei spunea totul... stiam ca nu se va astepta la asa ceva. "e cel mai frumos rasarit pe care l-am vazut vreodata..." am luat-o in brate. am stat imbratisati pana ce primele fire de lumina ne-au incalzit fetele adormite... ce poate fi mai frumos decat diminetile de vara, la mare? evident, super iubita mea...