partea a XXII-a.

dormitul la t. se pare ca a devenit o obisnuinta…
pe parcusul saptamanii ne vedem seara, la o ceasca de ceai si niste tigari. povesteam despre cum ne-a fost ziua, despre ce am mancat, despre ce nu am mancat, despre ce am vrea sa gatim in weekend… erau discutii aparent inocente, dar care totusi nasteau in mine o dorinta tot mai mare de a fi cu ea… cine stie, poate chiar ma indragostisem.
weekend-urile cu soare le petreceam prin parc, plimbandu-ne aiurea, pana ne amorteau picioarele. apoi cautam un pub obscur unde ne intindeam la vorbe pana spre miezul noptii. zilele mohorate, cu ploi triste, ne gaseau la ea sau la mine, imbratisati pe canapea, uitandu-ne la tv la toate prostiile si mancand ciocolata ori sorbind vin din pahare ciobite la colturi.
si-a adus cateva lucruri la mine… niste haine, o pereche de pantofi negri cu toc, niste tricouri si periuta de dinti. dimineata era minunat sa stiu ca nu sunt singur in momentul cand ma duceam la baie si vedeam doua periute de dinti sau cand urla din cealalta camera “lasa naibii capacul jos!”
aveam o relatie frumoasa. m-a intrebat cand poate sa ii cunoasca pe ai mei. gandul asta m-a ingrozit. ai mei nu prea erau de acord sa ma mai implic intr-o relatie, mai ales dupa experienta cu a.. totusi, care sunt sansele ca si t. sa pateasca ce a patit a.? erau mici, cred… oricum, am evitat raspunsul si i-am zis ca poate mai tarziu, sa vedem cum merg lucrurile…

* * *

zilele treceau si treceau…
“poimaine e ziua ta mai… ce vrei sa facem?”
oohhh, mi s-a parut adorabil sa isi aduca aminte de ziua mea (sau poate doar avea un reminder pe telefon). aproape ca uitasem daca nu imi spunea ea.
“ma gandeam sa facem ceva special, ceva ce nu am facut niciodata…”
deja mi-am facut in cap o lista cu lucruri pe care nu le-am facut, dar mi se pareau putin deplasate. adica nu cred ca era ok sa incercam heroina sau sa ne petrecem o noapte in arest. desi cea din urma mi se pare amuzanta.
“te las sa imi pregatesti tu o surpriza…”
s-a luminat la fata si a ras. probabil avea ea ceva pregatit. m-am gandit ca doar incerca sa ma faca putin curios (curiozitatea fiind trasatura mea de baza). chicotea, deci sigur avea ceva pregatit!
“eu zic sa te pregatesti pentru cel mai frumos cadou…”
a sunat maret. m-am gandit ca probabil ma va duce undeva dragut, sau sa sarim cu parasuta, sau poate o doza de heroina si de ce nu o noapte in arest. am ras, chiar mi se parea amuzant. pentru prima oara eram entuziasmat de ziua mea, desi stiam ca o sa mai imbatranesc cu inca un an…
“dar nu vreau sa cresc…” si am facut o fata trista.
t. m-a luat in brate ca pe un copil mic si m-a pupat pe frunte. mi se pare ca instinctul matern al iubitei mele era foarte bine dezvoltat. m-am gandit ca ar putea fi o mama buna, desi nu mi-o imaginam cu burta si schimband scutecele unui copil… imaginea asta imi provoaca o usoara greata, nu stiu de ce…
48 de ore au trecut usor si asa s-a facut si ziua mea. t. era extrem de agitata si de un entuziasm debordant. ma stresau zilele mele de nastere din simplu motiv ca aveam extraordinar de multe cunostiinte care aveau numarul meu de telefon. era obositor sa raspund la telefon, chiar si in timp cat eram la baie, si sa citesc mesajele cu urari numai de bine si sanatate si fericire bla bla bla…
am primit cateva cadouri care mi-au placut, desi in general urasc cadourile. parfumurile cu siguranta nu erau o ideea prea inspirata pentru ca am ramas fidel aceluiasi parfum de cativa ani, devenind un fel de amprenta personala. plus ca foarte putine persoane cunosteau ce parfum folosesc. plus ca era foarte rar… in fine, am primit tot felul de prostii, care mai de care mai pseudo-amuzante si interesante… imi placeau in schimb felicitarile. mi se parea fascinant sa analizez scrisul de mana al unei persoane. latura mea de psiholog iesea la suprafata.
am iesit in oras cu niste prieteni, am baut cate ceva…
nu ma simteam cine stie cum, chiar aveam o stare dubioasa. de ce mereu cand esti sarbatoritul trebuie sa dai de baut sau ceva de genul? nu vad rostul. din moment ce e ziua ta, trebuie sa primesti. deci, ceilalti trebuie sa fie cei care platesc nota, un fel de cadou. ma amuzau prietenii mei, mai ales cand erau putin bauti. eu am preferat sa beau doar putin vin… m-am gandit ca surpriza de la t. trebuia sa fie una chiar interesanta, asa ca trebuia sa fiu total constient ca sa o pot savura.
aahh, apropo de t.. de dimineata nu mai stiam nimic de ea. m-am trezit singur, cu un bilet pe locul ei din pat. scria ca era ocupata, dar o sa primesc mult asteptatul cadou mai tarziu, spre seara. m-am gandit ca e ceva ce necesita intuneric. artificii, vopsea fosforescenta, reflectoare… mi-au trecut prin cap toate lucrurile care au nevoie de intuneric pentru a fi vazute. m-am lasat batut si pana la urma am zis ca mai beau un pahar de vin.
s-a facut seara si tovarasii mei erau ametiti bine si radeau din orice rahat. m-a deprimat toata treaba asta. oamenii bauti sunt nesuferiti. imi placeau totusi oamenii drogati, dar nu era cazul lor, pentru ca sunt linistiti, calmi si binevoitori.
la finalul iesirii m-au imbratisat toti, m-au pupat si m-au tras de urechi. ma simteam dragut, ca atunci cand eram mic si chiar imi placea sa imi sarbatoresc zilele de nastere.
“a iesit decent…” imi zic in gand.
muream de nerabdare sa aflu ce a pregatit t.!
cand sa intru in scara blocului, primesc un mesaj. era de la t..
“vino la mine…”
oohhh, cat ma mai fierbe? am trecut pe la floraria din colt si i-am luat un buchet de flori. mereu am crezut ca atunci cand e ziua ta si ai iubita si ea iti pregateste ceva tu trebuie sa ii iei flori, un fel de rasplata pentru cat s-a chinuit sa iti pregateasca orice surpriza ar fi. la urma urmei, surpriza poate fi ca nu e nicio surpriza… haha
am ajuns in fata blocului ei. m-am uitat la geamul apartamentului, iar lumina era stinsa. asta chiar era ciudat si misterios.am scos cheile din buzunar (am facut schimb de chei – ne comportam ca doi oameni casatoriti care locuiau in apartamente diferite haha).
oohh, cine s-ar fi gandit ca aveam sa primesc, intr-adevar, cel mai frumos cadou?
t. era imbracata sumar… mi-a soptit ca nu trebuie sa zic nimic, ci doar sa ma bucur de ceea ce imi ofera… exact asta am si facut.
timp de cateva ore am ramas prins in farmecele ei…
“genial…” am murmurat…
ea statea cu capul pe pieptul meu si zambea. ii simteam respiratia pe pielea mea. am simtit fiori in tot corpul… simteam cum mi se face pielea de gaina si mi se ridica usor parul de pe maini.
am sarutat-o pe frunte. nu cred ca ma mai simtisem vreodata asa.
“sa inteleg ca ti-a placut?”
nu avea nevoie de niciun raspuns, stia si ea asta.
s-a ridicat si si-a tras un tricou de-al meu pe ea. arata bine oricum ar fi (sau nu ar fi) imbracata.
“vrei ceva de la bucatarie?...”
am dat din cap ca nu si i-am facut semn dupa pachetul de tigari. si-a dat ochii peste cap si a inceput sa bombaneasca ceva, probabil despre consecintele negative ale fumatului…
“esti minunata, t....”
mi-a zambit si a intrat la dus.
“la multi ani mie…” mi-am zis, tragand fascinant din tigara…