duminică, 30 octombrie 2011

partea a XIX-a.

*** niciodata nu mi-a placut "duminica in familie" cu mihaela radulescu. totusi, ma gasesti pe canapea cu o ceasca de cafea si niste bomboane de ciocolata, uitandu-ma entuziast, cu pofta... ba chiar si razand la unele glume comerciale, de efect. mai grav e ca devenise o obisnuinta.
dupa marele eveniment care schimbase viata multor oameni, am decis sa fac o pauza, sa ma retrag. am inceput sa pictez, sa scriu, sa stau degeaba... toate activitati statice, care nu necesita prea mult efort fizic si nici intelectual. m-am sedentarizat, cum s-ar spune...
d. a ramas langa mine. a incercat sa se mute, sa imi fie mai usor sa trec peste. nu a mers. ma enerva din orice. eram irascibil.
"peste asa ceva nu se poate trece…"
sexul din ura nu facea altceva decat sa imi ofere o placere efemera, trecatoare. se pare ca am subestimat-o pe d.. chiar se pricepe (haha).
mi-am inchis telefonul, laptop-ul, am scos soneria si ma gandeam sa imi blindez si usa... am vrut sa rup legatura cu tot. d. se ocupa cu asta, era secretara mea. din cand in cand imi verifica mail-urile (care, evident, erau pline cu mesaje de condoleante & co).
am luat atitudine. am decis sa ies azi. nu am realizat ca turnul format din cutii de pizza era asa mare pana cand am incercat sa deschid usa. am fost nevoit sa fac curat daca vroiam sa ies din casa. o moarte distruge inca vreo 4-5 vieti. eu eram a 3a.
d. m-a insotit. nu se schimbase mai nimic prin oras. pentru prima oara mi s-a parut interesant sa stau la coada la un magazin sau sa mananc la mc. clar aveam nevoie de asta!
ma simteam bine, desi tot la a. ma gandeam. nu avea rost sa imi pierd timpul meu pretios gandindu-ma la trecut, la fosta mea sotie care a murit si la faptul ca sunt un idiot si ca nu pot trece peste... ce sa-i faci, nu poti sa le ai pe toate, nu? ba da. cel putin asa am crezut, cat eram cu ea. ma trec fiorii cand ma gandesc...
de ce sa porti doliu cand afara e soare, e caldut si lumea e fericita? am renuntat la formalitati si mi-am luat conversii rosii si camasa mea preferata (in care dormise a. de atatea ori, incat inca ii simteam parfumul). nu m-am ras, asta presupunea efort fizic. dupa 3 saptamani de stat in casa am slabit vreo 3 kg. asta se vedea - camasa statea dubios pe mine. aratam ca alex clare cu barba asta. m-am amuzat uitandu-ma la mine in geamul unui x6. d. radia, era fericita, aproape molipsitoare.
era placut sa te plimbi cu cineva la brat, sa stai pe o banca si sa fumezi tigari slabe. in orice caz, era mai placut decat "duminica in familie" sau "danutz srl". d. tragea din tigara ca o femeie. isi lipea usor buzele, inchidea ochii. ma fascina. pentru prima oara ma fascina.
"trebuie sa iti gasesti pe cineva, serios..."
ce usor ar fi... serios, chiar ar fi usor. sunt multe tipe super cu care as putea iesi, lua masa in oras, face dragoste pe canapea sau casatori. daca respectiva s-ar obisnui cu faptul ca nimic nu imi va schimba sentimentele mele pentru a., atunci ar fi perfect.
d. rade. avea dintii frumosi. imi placea cand face asta, are un ras colorat. radeam de rasul ei. cat de prostesc, mi-am zis in gand. pe cine cred eu ca pacalesc?? m-a luat de mana si m-a sarutat. avea gust de guma orbit si virginia`s slims. avea un efect benefic asupra mea si a sanatatii mele mentale. din nu stiu ce motive, ma facea sa ma simt mai bine.
imi amintesc cand eram la liceu si a trebuit sa scriu un eseu despre prietenie. m-am certat cu profa pentru ca i-am spus ca eu nu am asa ceva si ca nu o sa am niciodata si ca oamenii vin si pleaca din viata mea ca trenurile in gara (interesanta comparatie). se pare ca m-am inselat. ea a fost martora la multe evenimente importante din viata mea. prima tigara, prima seara cu vodka, baluri, petreceri. plus ca mi-a dat si binecuvantarea sa ma casatoresc cu a.. uneori, imi doresc sa nu fi facut asta. poate nu sufeream in halul asta acum. nu regret in niciun caz. avea kharma grija sa sufar mai devreme sau mai tarziu. ma enerveaza. ce prostesc ca am inceput sa cred in kharma. oamenii care cred in asa ceva nu sunt stapani pe propriile lor vieti si incearca sa gasesca o scuza pentru chestiile negative, pentru raul care se lasa asupra lor. eu nu sunt asa, cel putin nu eram. din cate se vede, soarta face glume proste, la fel ca d.. i se pare amuzant ca eu nu pot crede in asa ceva si ca exista un loc special in iad pentru agnostici, asta daca exista asa ceva haha.
discutiile despre asta mereu mi s-au parut interesante. la fel si asta. atat de interesanta incat ne-a prins ora 12 pe o banca. imi era frig, foame, somn.
"muta-te la mine... de data asta pe bune..."
a suras. era evident un "da... de cand asteptam asta... poarta-te dragut si lasa naibii capacul de la wc si nu mai fuma in bucatarie cat gasesc". am mers la ea sa isi ia niste haine pe care le-a aruncat intr-un rucsac si periuta de dinti. hmm, asta era instrumentul cu care ea isi ingrijea dintii. uitasem ca am si eu asa ceva in baie. barbatii prin definitie sunt niste porci, asta nu poate contesta nimeni, cu atat mai mult ca o zic eu - reprezentarea ideala a masculinitatii...
usor usor mi-a revenit si iubirea de sine. ***


ok, pentru prima data chiar mi s-a parut prostesc ce scriu.nu stiu daca e de la vinul asta rosu sau de la prea multe tigari, dar chiar nu imi place ce am scris.citesc, recitesc si apoi recitesc din nou.imi placea sunetul pe care il faceau tastele cand le apasam…am apasat asa vreo jumatate de ora, litere la nimereala…
imi suna telefonul.era d., draga de ea.
“hai spune repede ca nu pot vorbi…”
“esti pew c?”
“aaaaa…nu…spune repede!”
“faceai dragoste cu cineva?”
“aaaa…nu…dar…”
“scriai?”
“da! da! da!”
“aahhh, atunci te las.te sun mai tarziu…”
era prea intelegatoare d. in dupa-amiaza asta… nu trec 20 de secunde ca iar ii apare numele pe ecranul telefonului meu.
“am crezut ca mai tarziu e peste vreo 10-15 minute…ma disperi…”
“hmm… sa inteleg ca ai recitit ce ai scris, nu iti place, esti nervos si acum nu ai de cine sa te iei si te iei de mine…”
“ma enerveaza ca ma cunosti atat de bine… ce este?”
mmmm… ador cand ma tine la telefon cand merge pe strada si ii e urat sau sunt caini.crede ca am vreo super-putere si o sa ajung acolo sa o apar.daca frumusetea s-ar considera o super putere, chiar as fi un superman al zilelor noastre (hahaha).
nu imi vine sa cred ca gandeam asa.se pare ca mi-a revenit iar increderea si iubirea fata de mine.ce am scris acum cateva zile a fost un fel de profetie, stiam intr-un fel ca asa va fi.poate e un semn de la a..e aiurea ca ma amuz pe chestia asta, de asta mai si beau un pahar de vin…observ cu disperare ca nu mai am tigari.
grav!asta inseamna ca trebuie sa ma imbrac, sa ma spal pe fata, eventual pe dinti (am guma in schimb, haha), sa ma incalc si sa ies pana la un magazine unde sansele sunt atat de mici sa nu fie coada si sa fiu nevoit sa astept mai mult de 3 minute… ahh, da, era sa uit… si sa nu fiu recunoscut de lumea din zona.nu eram “in the mood” sa mai primesc inca o serie de condoleante.ok, a trecut, asta e… ce a fost a fost… totusi, tind sa cred ca exista un loc in iad pentru persoanele ca mine…”asta daca exista asa ceva”. se pare ca am atins culmea narcisismului : sa dau citate din mine! haha
imi iau un tricou alb, un hanorac, niste tenisi si ochelari de soare.observ cu o usoara bucurie ca afara ploua…am zis sa fiu in continuare la moda si sa nu imi dau jos ochelarii de soare…
coada nu era, tigari aveau, nu m-a recunoscut nimeni… ce iti puteai dori de la viata mai mult.ma intorc de 3 ori mai fericit inspre apartament. observ cu bucurie un plic in cutia postala.am presupus ca va fi inca ceva gen “a., ne pare atat de rau!regrete eterne!”, dar m-am inselat.spre curiozitatea mea, era la s., din b.m.citesc primele cateva randuri.scria mic, usor inclinat spre stanga…


cred ca innebunesc…probabil lesin…

7 comentarii:

  1. Caat de dor mi-a fost de asta! <3 Minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. imi faceam griji ca te-ai blocat. multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc.

    Citesc ce scrii de la inceputuri, and it feels good - sa vezi cum evolueaza cineva pe care in mod normal nu-l cunosti, dar ii cunosti arta, si e dragut.

    Multumesc pentru astea 6 minute.

    RăspundețiȘtergere
  4. scrii tare bine...sper sa mai postezi cate ceva...

    RăspundețiȘtergere