marți, 16 noiembrie 2010

partea a XVI-a.

"...ok,bine.sa nu uiti sa iei paine si niste branzica de vaci pentru pisi asta mica."
"doua fitoase!"
"parol!"
" (ma amuza de "parol"-ul ei) te iubesc."
"si eu...paaa".
o duceam bine.chiar prea bine.ma intrebam de multe ori daca e linistea dinainte furtunei,dar nu cred ca avea sa se intample ceva rau.cel putin nu acum.e deja decembrie,vorba aia...cea mai frumoasa luna,teoretic.desi eu prefer august...cald,soare,tricouri decoltate si fuste vaporoase...in fine.iarna s-a instalat binisor si aici.
primariile din toate sectoarele se intrec in decorarea cu cat mai multe beculete si instalatii si asa mai departe a cat mai multor cladiri.risipa de energie!totusi,nu puteam sa nu recunosc ca nu imi placeau.te faceau sa intri in atmosfera aia frumoasa de sarbatori cum vezi prin filmele slabe americane.telefonul imi intrerupe gandurile...
"...auzi...unde esti?"
"aproape am ajuns...de ce?"
"si ai luat ce te-am rugat?"
"oopss..."
"mda,stiam eu...de asta m-am si imbracat acum.vezi ca o sa cobor.sa fereasca domnu` sa imi dai vreun bulgare in fata ca poate imi curge rimelul..."
"buna idee!"
"hai pa!"
hmm,se pare ca varsta isi spune si ea cuvantul.incep sa am pierderi de memorie.dar nu-i nimic...de asta am sotie (si ce sotieeee...).
m-am gandit sa ii fac o surpriza,neplacuta ce-i drept,dar macar m-as distra.nu am timp sa fac bine un bulgar ca o si vad iesind din scara.il arunc totusi cu speranta ca ii va nimeri ochiul proaspat "rimelat".
"ai ratat,blegutule..."
eehh,si celor mai buni se intampla.ma inveseleste prezenta ei.ma pupa pe obraz si ma ia de mana.avea manusi de catifea,rosii.era eleganta,desi nu vad de ce s-a imbrobodit atat.sunt doar -10 grade.
"tu ai sunci - eu nu!"
"sunt muschi,ba!" ripostez eu cu multa ironie.
huh,mi-a zis-o.
se lasa intunericul.am divagat mult de la cea mai apropiata alimentara de unde se presupune ca trebuia sa cumparam d-ale gurii.am vorbit si ne-am amintit tot felul de chestii,lucruri amuzante legate de iarna si de sarbatorile astea.ne-am simtit bine...
"e primul nostru craciun impreuna,a.."
"sunt constient,domnisoara...vrei sa facem ceva special sau sa fim clasici?"
da din umeri.sa uita in gol si surade.se intoarce la mine si ma ia in brate iar eu ma mir de afectiunea pe care mi-o ofera asa brusc.
"esti bine?"
"sunt fericita..."
"observ...dar daca o sa continui cu fericirea asta o sa ma sufoci aici...ma invinetesc la fata..."
roscata ma falcuieste,lucru ce imi mai dezmorteste putin obrajii inghetati.
"hai sa mergem la b. de craciun...acolo unde m-ai cerut de sotie..."
parea o idee buna.desi...nu stiu.nu imi plac locurile in care am mai fost.nu mai era nicio surpriza.m-as fi gandit la ceva mai interesant...mai departe,mai frumos...punct.
"hmm...nu.altundeva..."
"unde ma?nu ti-a placut atunci,nu?" si pune botul ei de rata.
"aahh,nu...nu e asta...doar ca ma gandeam la ceva mai departat...(pauza de gandire)...laponia?"
"la mos craciun?!" se amuza.
imi aduc aminte de copilarie cand eram mic si credeam ca exista mos craciun.(apoi am aflat ca in tara asta nu exista asa ceva cu salariile si gropile noastre).obisnuiam sa ii scriu cate o scrisoare pe care o puneam langa geam,seara...dimineata nu o gaseam.mi se parea fascinant cum un bosorog poate face atat de multe chestii doar intr-o seara.asta a fost pana undeva la 7-8 ani...cand l-am prins pe tata ca imi punea cadourile sub brad.nu am realizat asta atunci,eram prea mic si prea prostut...(acum sunt doar prostut).
pistruiata zambeste,semn ca era o idee buna.
"dar...ce facem cu ai nostri?"
"oohhhhh,da...ca bine zici..."
nu mi-am mai petrecut un craciun cu ai mei de ani intregi.eram plecat prin tara,pe la prieteni,pe la munte...oriunde numai nu acolo unde trebuia...ma simteam ciudat,poate chiar prost.nu stiu daca i-am facut vreodata un cadou mamei sau sa ii spun craciun fericit.stiu ca suntem in secolul 21,dar asta nu inseamna ca trebuie sa uitam de valorile noastre,de persoanele care chiar ne iubesc si asa mai departe...
"esti ok?"
"hmmm da...m-ai pus pe ganduri..."
"sau putem face ceva umanitar gen...sa cumparam cadouri pentru copiii dintr-un orfelinat de pe aici...sa incercam sa ii faca sa simta si ei macar putin din sarbatoarea asta..."
probabil mi-a atins un punct sensibil.ma trec fiorii cand ma gandesc la asa ceva si la ce viata ar trebui sa aiba un astfel de copil intr-un astfel de loc...era trist,prea trist pentru un craciun.si totusi ar fi mai mult decat frumos sa facem asta.ne strangem mai multi,luam cadouri dragalase,le impachetam si in ajunul craciunului mergem.
"asta o sa facem,doamna mea...esti minunata..."
"stiu...tu ma faci sa fiu asa..."
zilele au trecut repede.cred ca am folosit telefonul asta mai mult ca niciodata.am sunat o mie si una de persoane incercand sa le conving ca ar trebui sa faca ceva frumos,un dar pentru cei care nu pot petrece craciunul asa cum o facem noi.am avut (iar) o criza,m-am revoltat.
"numai cretini fara suflet!!"
"te-a luat iar?" se amuza morcoveata.
ma amuz si eu.mi se parea amuzant ce fac.
(mereu mi-am dorit sa ma filmeze cineva fara sa stiu,sa ma vad si eu cum ma vad altii.m-as distra super bine uitandu-ma la mine si la ce scene fac.ceva gen big brother...)
m-am linistit.probabil si de la mirosul de cafea si tigara.a. a venit cu doua cesti si un pachet.ne-am luat la taclale.
"maine seara e seara cea mare..."
"defapt,e ajunul" (haha!)
isi da ochii peste cap si ador cand face asta.ii da un aer de intangibilitate.
"nu imi vine sa cred ca in doar 5 zile am reusit sa strangem atatea persoane..."
"...mda,3 (haha!)..." completez ironic...
"...si sa luam asa multe cadouri si chestii dragalase de plus si masinute si dulciuri si toate asta...sunt fericita!"
a doua zi ne-am adunat toti (5,haha!),costumati in mos craciun si craciunite.drumul pana la cel mai apropiat orfelinat a fost plin de voie buna.era dragut sa vezi o gasca de mos craciuni prin oras,razand si cantand colinde cu vocile lor (noastre) total afone.ne-am simtit bine,la fel si copii de acolo.
nu mi-a venit sa cred ce fericiti au fost cand ne-au vazut intrand pe usa,facandu-le o surpriza minunata.au sarit pe noi,ne-au luat in brate...a fost o fericire care ma depasea,coplesitoare.masca ce o aveam pe fata imi ascundeau lacrimile.a. si-a dat seama de asta si m-a strans in brate.mi-a zis ca ma iubeste asa plangacios cum sunt,asa egoist si rau si meschin.
niciodata nu am apreciat cu adevarat craciunul.si s-ar putea ca niciodata sa nu o fac cum o fac acum.daca ar fi existat un aparat care sa masoare fericirea sau sa se faca un studiu gen densitatea fericirii,probabil aici si acum era concentratia cea mai mare din lume.oricat de mult ar conta familia,cei mai buni prieteni sau mai stiu eu ce,nimic nu se compara cu fericirea unui micut de aici...
stii cum e,inceputul mereu a fost mai aiurea,dar ne-am obisnuit cu totii.intrasem in atmosfera lor...am impodobit bradul cel mare din holul orfelinatului,copiii au deschis cadourile,am fost serviti cu cafea si vin fiert...a fost minunat.cel mai frumos craciun din lume.a. s-a simtit atat de bine in compania micutilor.era fericita,zambea,se juca...
asta m-a facut sa fiu recunoscator tuturor persoanelor din viata mea.parinti,prieteni,sotie...defapt,cu totii ar trebui sa multumim vietii pentru toate lucrurile mici sau mari,importante sau nu,grele sau usoare...nu stiu cine a zis ca moarte e usoara si frumoasa.probabil nu a avut iubita mea si nu a sarbatorit niciun craciun asa cum trebuie.viata e mult mai frumoasa decat orice.
...spre miezul noptii ne-am gandit sa plecam,sa ii lasam pe copii sa doarma.i-am pus in pat,le-am urat din nou "craciun feiricit" si le-am promis ca o sa ne revedem la anul.ne-au multumit din suflet.cu totii am avut o super-satisfactie cand am plecat de acolo.eram cei mai buni oameni de pe pamant.
am mers acasa cu taxiul.tipul asculta colinde de-a lui hrusca - total "craciunaresc".nu prea am vorbit cu a. pana am ajuns acasa.aveam zeci de apeluri si mesaje pe telefon.de la prieteni,mama,v.,d.,i.,foste si asa mai departe.
hmm...toti au primit cadouri,numai noi nu.
"eu nu ti-am luat nimic..." se intrista a..
"eu cred ca mi-am primit cadoul vara asta..."
a. se urca pe mine,ma saruta si imi zice ca ma iubeste.
a fost frumos,am facut dragoste.mi-au trecut prin cap toate momentele pe care le-am petrecut impreuna...


nimeni nu s-ar fi gandit ca avea sa fie ultima data.

17 comentarii:

  1. e foarte reusita... :) la fel ca celelalte...:* sa continui tot asa...>:d< si fara ganduri din acelea negre bn? ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa vezi cum o sa fie urmatoarea parte!

    RăspundețiȘtergere
  3. sa inteleg ca va veni repede urmatoarea parte?:>

    RăspundețiȘtergere
  4. mi a fost dor sa citesc povestile tale
    tine o tot asa

    RăspundețiȘtergere
  5. Evident ca va veni si partea urmatoare.
    Doar ca nu stiu exact cand,nu am inceput sa lucrez. (teze,bla bla bla...).
    In orice caz,am ideile structurate bine in capusor.

    RăspundețiȘtergere
  6. o vai.. am mai savurat o parte... super , can't wait the next one:)

    RăspundețiȘtergere
  7. mi-era foarte dor de scrierile tale,
    desi scrii practic de viata, reala , porti parca cititorul intr-o alta lume;) go ahead , you have a gift, to make people dream and smile;)

    RăspundețiȘtergere
  8. kind of a delicious desert for my soul
    miss your stories

    RăspundețiȘtergere
  9. felicitari ! sper sa apar si eu in mica ta povestioara :*

    RăspundețiȘtergere
  10. dar intre a xv-a parte si a xvi-a nu ar trebui sa fie o legatura avand in vedere ca te-a/ l-a socat nu stiu ce la tipa aia, lasand o oarecare contiunare..? :-/

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu ne faci cadou partea a XVII a de Craciuuun?:D

    RăspundețiȘtergere
  12. Urat.
    Ar trebui sa fii mai darnic in zilele de sarbatoare>:P

    RăspundețiȘtergere